Mai zilele trecute, Rareș Dichisitul Bogdan a realizat că umblă pe stradă cu limba scoasă din teacă. Și cum citise el undeva, într-o prefață, că Cehov te obligă să folosești limba măcar în ultimul act al piesei, dacă ai scos-o aiurea din teacă încă din primul act, a început, cu disperare, să-i găsească limbii o utilizare.
Și pentru că tot trecea agale pe aleile părculețului PNL din Aleea Modrogan, lui Rareș i s-a părut că vede două buci pufoase ce se aeriseau pe geamul cabinetului de la parter. Le-a văzut o dată, s-a frecat la ochi a neîncredere, le-a văzut și a doua și a treia oară, așa că și-a înfipt limba între ele până la prăsele și a început să urle înspre ziariști: „Ncl Cicî st cnddtl PNL l prșdnț! Ncl Cicî st cnddtl PNL l prșdnț!“. Văzând nedumerirea întipărită pe fețele auditoriului, care nu înțelegea nimic, a dat puțin capul în spate, cât să bage și niște vocale: „Nicolae Ciucă este candidatul PNL la președințieeee!“, a rostit fosta goarnă de aur a pretinșilor urmași ai Brătienilor, după care ciocul i s-a înfipt la loc, căutându-și șeful de mătreață pe epoleții inferiori.
Nicolae Ciucă, pentru că ale lui erau pufoșeniile scoase la aer, a fost, pentru a foarte multa oară în viața lui, surprins. S-a simțit, spun martorii, ca în noaptea fatidicei ambuscade din Nasiryah, doar că de data asta nu s-a mai udat singur, de acest amănunt ocupându-se prim-vicepreședintele partidului. Atât de surprins a fost soldățelul favorit al președintelui Iohannis, încât s-a retras intempestiv în birou, închizând brusc fereastra fără a mai observa că a luat ostatică ditamai limba între termopane.
„Voi fi președintele României, voi fi președintele României!“, își repetă, de atunci încoace, gângavul erou, capabil de măreție cel puțin o dată pe an, de 1 Decembrie, când eliberează deasupra dușmanilor imaginari ciolanul cu fasole îngurgitat festiv la popotă.
Trec zile și nopți peste urmașii Brătienilor, trec valuri și valuri de sondaje defavorabile, și nimeni nu îndrăznește să-l smulgă pe general din visare.
Nu doar că omul își vede umplute zilele din cincinalul 2024-2029 cu activități specifice, dar a început, deja, să-și facă planuri și pentru al doilea mandat, cel din cincinalul 2029-2034. Nu ar schimba mare lucru din modul în care face președinție Klaus Iohannis, doar că el n-ar călători chiar atât de mult și de opulent. Desigur, dacă nevoile națiunii ar cere-o, s-ar deplasa și el la întrunirile mai importante, de unde nu ar putea lipsi chiar deloc, dar nu s-ar duce cu avionul. El e un om cu picioarele pe pământ, un om dintre oameni, născut la Plenița pe vremea când, dacă voiai să ajungi la oraș, aveai nevoie minimum de șenilată să te scoată din noroaie. Plus că, na, cu avioane luxoase călătoresc toți frustrații. Nu, nu, el, cu demnitatea lui de militar-erou, de om care a învins terorismul irakian la Nasiryah, că poate ați uitat, s-ar duce la întâlnirile cu alți șmecheri europeni cu tancul.
Ajuns aici, de fiecare dată, fără greș, pe fața generalului se așterne un zâmbet satisfăcut, în anticiparea reacțiilor de admirație pe care le stârnește, în lumea lui, liderilor lumii.
Este, de obicei, și momentul în care secretara ordonanță se retrage în vârful picioarelor, anunțându-i pe disperații din anticameră că eroul nu trebuie deranjat, pentru că iarăși sforăie ca și cum ar fi deja președinte de țară.