Sună ciudat lamentaţiile comentatorilor care se consideră de cîtva timp încoace membrii unei fericite minorităţi progresiste şi democratice. Pînă la căderea guvernului MRU cei mai mulţi dintre aceşti fericiţi minoritari susţineau frenetic Puterea şi dădeau cu opoziţia de pămînt chiar şi cînd avea dreptate. Găseau justificări pentru măsurile de austeritate luate de guvernele Băsescu-Boc şi n-aveau aproape nimic de obiectat faţă de îngrăşarea clientelei PDL-ului.
Cîte unul mai critica stilistica prezidenţială, nu partizanatul făţiş al lui Băsescu, nici faptul că intrase în rolul de premier, transformîndu-l pe Boc într-o marionetă ridicolă. În timpul demonstraţiilor de astă-iarnă, minoritarii fericiţi de azi n-ar fi călcat pentru nimic în lume prin Piaţa Universităţii, iar unii dintre ei le ţineau isonul celor care-i taxau pe demonstranţi drept ciumpalaci, viermi, mahalagii şi asistaţi social.
Cînd din PDL au început să fugă parlamentarii şi Băsescu să coboare rapid în sondaje unii dintre aceşti minoritari şi-au pus nădejdea în Republica lui Neamţu, cea care n-a fost să fie. Apoi în persoana lui MRU, fără să strîmbe din nas că acesta a fost luat din funcţia de director al SIE şi instalat premier. După căderea lui MRU au început şi lamentaţiile, care s-au accentuat după alegerile locale şi au ajuns la apogeu în timpul verii, înainte şi după referendum. M-a contrariat atunci graba noii majorităţi parlamentare de a schimba în trei zile ceea ce fosta majoritate mitocosise în vreo doi ani, tratînd Constituţia cu o aceeaşi lipsă de menajamente. De aici însă pînă la lovitura de stat denunţată de PDL, de Traian Băsescu şi de unii dintre minoritarii de azi e ca şi cum l-ai acuza pe autoritaristul Băsescu de dictatură, cum a remarcat Lucian Boia în cartea lui De ce este România altfel?.
Cînd PDL-ul s-a mascat în ARD, minoritarii progresişti au suflat fericiţi în trîmbiţele democraţiei, salutînd apariţia alianţei după părerea lor salvatoare, care i-ar fi putut transforma din nou în majoritari. După ce s-au lămurit asupra şanselor arediste, minoritarii s-au posomorît din nou şi au început să prevestească apocalipsa politică. Cine votează de partea celor pe care-i dau favoriţi sondajele pune umărul la scoaterea României din UE, la instaurarea dictaturii şi la intrarea ţării în rîndul statelor bananiere. Cine e de partea cealaltă face parte din minoritatea democratică, proeuropeană.
În această fericită categorie intră şi clientela pedelistă către care au fost drenate fonduri de la buget în timpul guvernelor Băsescu-Boc? Intră aici şi comentatorii de tot felul care au susţinut fosta Putere plătiţi din bani publici? Tot aici se află şi independenţii ocoliţi de la distanţă de fiscul lui Blejnar? Şi dacă, după alegeri, unii dintre aceşti puţini fericiţi vor sări în barca Puterii – s-a mai întîmplat! – pentru ei se va face o categorie specială, a fericiţilor care au trecut de partea aducătorilor Apocalipsei?
Exclusiv online
confreria ticalosilor nu s-a desfiintat niciodata, asa ca…
S-a ajuns până acolo, încât unul dintre jurnaliștii de curte (l-am numit pe Dan Tapalagă) îl trage de urechi pe reputatul istoric pentru că n-a scris ce trebuie, cum trebuie despre marele Traian…
Ne mai întrebăm „de ce e România altfel”?