S-au bucurat mulți în seara de duminică. S-au bucurat cam toți. Dar niciunul nu a exagerat ca Băsescu. S-a bucurat cum s-a bucurat pe vremuri Geoană, s-a bucurat cum se bucurau pedeliștii când se vota bugetul țării, s-a bucurat cum se bucura Emil Boc când era trimis până la colț după țigări.
Înainte cu vreo lunăde alegeri, serios, sobru, pe la ora 11 dimineața, Băsescu anunța: „Voi avea undeva în jur de 30%“. Chiar era preocupat, capul, încă neumplut cu alcool la ora aceea, făcea figura tristă a unei mingi dezumflate abandonată de copii între blocuri. Băse era încărcat însă de responsabilitatea viitoarelor procente, în fața buhăită se simțea oboseala proiectelor viitoare.
Duminică, după exit-poll, Băsescu era tot un râs. El râdea, el era un râs de om cu totul, hăhăia ca-n vremurile bune, i se simțeau în voce atât vagoanele de Rothmans trase-n piept, cât și nopțile din Cișmigiu și Cotroceni, când avea pe mână Bucureștiul și apoi țara cu totul. A făcut mișto de Tăriceanu că a ajuns la 1%, a făcut mișto de Ponta, s-a autoproclamat cel mai mare partid mic și a dat din nou drumul la râs, horcăia ca un ARO.
Dar, să zicem, acesta e el, mai cu chef, mai bate, mai troncăne. Dar tot el e acela care niciodată nu dezamăgește și la un moment dat se cacă-n tortul miresei. Exact când îți zici că e unchiul ăla simpatic al mirelui care devine măscărici după ce bea mai mult, Băse își aduce aminte ce mizerii a făcut ca președinte. Iată: „Am văzut că doamna Firea speră că spre dimineață se schimbă numărătoarea. Nu, doamnă, nu e ca la Geoană, aici e treabă sigură. Deci, doamnă Firea, ați pierdut, mergeți acasă la copii!“.
Bineînțeles, bineînțeles că, într-un an, doi, o să povestească hăhăind, borând poate – că cine știe la ce nivel o să ajungă –, cum a făcut și a furat voturi în 2009.
Mai e, dar nu mai e mult.