Dragă jurnalule,
Sunt puţin dezamăgită pe tine. Când team deschis azi, am nimerit la o pagină scrisă şi mia sărit inima, am crezut că miai scris în sfârşit şi tu mie, după atâţia ani în care ţiam scris numai eu ţie. Am citito şi deoarece se vorbea foarte mult în ea despre „tatal meu şi al ţării, preşedintele Băsescu“, mam speriat şi am crezut că suntem fraţi. Că eşti şi tu tot copilul lui preşedintele României. Nu mia comvenit deloc, deoarece nu îmi place să mai am şi alţi fraţi cu care să înpart averea, când va muri tata.
Mam unflat de plâns, dar la un moment dat, în tinp ce mă unflam, miam dat seama că m-iera puţin cunoscut scrisul cu care era scrisă pagina. Mia-m storcoşit creierul până miam amintit. Ghici al cui era scrisul, jurnalule!!!!!! ERA AL MEU!!!!!!!!! Sunt foarte fericită că nu eşti fratele meu, dar foarte dezamăgită şi plină de draci, deoarece numi scri şi mie niciodată nimic. Îmi vine să mă dau cu fundul de pâmânt, cum făceam când eram mică, pe stradă şi în magazine, dar nu pot să mai mă dau acum, că îmi stric fesele, mi se deztăresc şi nu suport să unblu cu fesele moi.
Îmi place foarte, foarte, foarte, foarte mult canpania electorală a lui tata. Nu ştiu cine a gândi-to, dar parcă am gândito eu. Are în ea multe sinboale frumoase, foarte pure şi foarte sfinte sfimte: copii în braţe, haine albe de înger-îngeraşul meu, flacăra olinpică a democraţiei, imnul golanilor şi câte şi mai câte… E ca mâncarea mea preferată, ciorbiţa de legume, decât că, în loc de legume, e plină de sinboale care îi plac lui poporul român. Am citit ieri undeva ceva de pasărea Fionix, care cică că renaşte din cenuşa ei, şi am inpresia că tata este exact o pasăre de-asta, doar că e om. O săl sun şi-o săi zic săş-i bage nişte pene în fund şi să iasă aşa la mitingurile electorale, ca să înţeleagă lumea că el este şi sinbolul păsării Fionix, nu numai al olimpiadei, al păcii, al purităţii, al democraţiei şi al unui om bun, care ia în braţe toţi copii din lume. Este un fel de Nadiu Comănici şi un „Prinţes al inimilor“, exact ca prinţesa aia, Diana, care-a murit în accident de maşină, când era cu amantul, decât că tata n-a murit şi nu are amanţi.
Mă culc jurnalule, că am obosit rău de la campania lui tata. Sinboalele sunt nişte chestii foarte grele şi conplicate pe care nu le înţeleg decât oamenii foarte deştepţi, iar ciorbiţele de sinboale sunt şi mai grele, deoarece sunt numai pentru genii. Şi, când se gândesc la ele, se epuizează geniile şi îi iau somnul. Noapte bună.