Cred că sunt câteva întrebări al căror răspuns s-a raportat până la data la care ni se întoarce logica de la cules căpșuni: cum ajută desecretizarea unei arhive la prinderea celor care s-au folosit de acea arhivă la un moment dat?
Dreptatea s-a transformat în desecretizare cum se transformă pofta în bale și grohăituri. Mai e puțin și se va urla în piață ca la Revoluție: să se împartă dosare la oameni, să aibă oamenii cu ce să se apere în fața dictaturii secretomaniei și-a conspirațiilor. Când te gândești că scandalul SIPA a plecat de la unul dintre cele mai urât mirositoare personaje ale acestor ani, Dan Andronic. Omul a fost ingredientul secret care a dat gust de rahat celei mai împuțite șaorme produsă de societatea românescă a ultimilor 25 de ani – cu PSD, cu PDL, cu Năstase, cu Băsescu, cu Udrea, cu presă, cu consultanță, cu afaceri, cu dosar penal.
Cât de aberant este să discuți de desecretizarea arhivei unui serviciu secret pentru că un andronic sau altul scrie un editorial și cât de stupid este să vorbești despre asta fără ca înainte să-l chemi la audieri sau să deschizi un dosar cu porcăria în cauză.
Cred că sunt câteva întrebări al căror răspuns s-a raportat până la data la care ni se întoarce logica de la cules căpșuni: cum ajută desecretizarea unei arhive la prinderea celor care s-au folosit de acea arhivă la un moment dat?
Combinând damful presei pe care o face Andronic cu seriozitatea cu care Dragnea abordează subiectul te gândești că mai degrabă putem vorbi de Operațiunea Arhiva decât de desecretizare.
Dar să revenim la desecretizare. Tudorel Toader zice că nu prea știe cum se face asta, ce înseamnă și că, pe moment, studiază problema. În schimb, nea Livache, om care a învățat Dreptul “la botul calului”, în boxa acuzaților, știe din prima: desecretizare. Și e cu atât mai sigur și mai hotărât cu cât nimeni nu-l întreabă ce înseamn aia “desecretizare”, moment în care ar pasa probabil chestiunea specialiștilor fără să ne spună ce-a înțeles totuși fostul toboșar al trupei Ego.
Pare că, oricum, desecretizarea e bună așa, în sine: să se desecretizeze, pentru că acolo sunt secrete. Ceva-ceva găsim noi să ne interseze. Arhiva asta a ajuns un fel de mobilă pe care proprietarul o scoate în fața casei și vecinii din cartier încep să-și bage nasul.
Arhiva SIPA e totuși destul de “veche” pentru a putea cere legitim desecretizarea ei, dar e și destul de “actuală” ca să excite imaginația. Apoi, arhiva SIPA are și ceva ilegitim, ilegimitate cu care a încărcat-o Macovei, ca ministru al Justiției.
Cert este că Tudorel Toader studiază problema. Interesant ar fi de aflat între timp, până nu o soluționează, care e aia.
