Urcați pe valul sondajelor, băieții din AUR au început să-și dea la gioale încă dinainte de a se înfrupta din tortul bugetar al unei eventuale guvernări. Niște băieți precoce, fără îndoială. Nici n-au prins bine la bani și bugete, că deja își trimit bezele siciliene. Cearta era inevitabilă, iar capul de porc pe care Lulea l-a găsit în fața porții și pentru care îl acuză pe Simion e un exemplu cât se poate de elocvent pentru cine sunt, de fapt, acești ultrași ai patriotismului de conjunctură.
La fel ca Mesia cu nădragii roșii, care umbla înconjurat de o ciurdă de mercenari întorși de prin Congo, patriotarzii din tagma Simion–Lulea proiectează forță prin metode care, pe fond, nu diferă între ele. Curentele politice extremiste au venit mereu la pachet cu o falangă a forței fizice, a pumnului băgat în gură, fie că au făcut-o mai pe față sau mai voalat, până au ajuns la putere. E în logica acestor curente, până la urmă, căci ele nu văd în ceilalți niște competitori, ci dușmani. Iar dușmanii trebuie dispăruți, nu învinși cu argumente sau la urne.
Am putea să-l credem pe Simion când spune că n-are nimic a face cu acel cap de porc ori cu mesajele de amenințare. Și am putea presupune că Lulea și-ar fi înscenat singur amenințările. Însă nu trebuie să uităm că Simion și Lulea sunt thick as thieves, că sunt două flegme doctrinare ieșite din aceeași gură spurcată a extremismului deghizat în patriotism.
Indiferent cine l-a pus acolo, capul de porc din fața porții lui Lulea e un semnal cât se poate de clar. Încet, dar sigur, extremiștii ascunși până mai ieri prin păduri, unde pretindeau că sunt cercetași, încep să-și facă prezența simțită prin orașe. Iar republica noastră devine, încet, dar sigur, un fel de Republică Weimar, mai prost îmbrăcată, mai prost educată și chiar mai prost pregătită pentru a rezista tentației de a o lua razna.