În perioada 15-21 aprilie, are loc cea de-a noua ediție a Festivalului Internațional de Film București (B-EST IFF pentru cunoscători). Admirabil, în condițiile economice actuale. Așa c-am stat e vorbă cu Andrei Crețulescu, directorul artistic al festivalului, să știm și noi la ce filme ne înghesuim.
Reporter: Blancanieves, Compliance, Epilogue, LoveBuilding, Sightseers, The Color of the Chameleon și Wrong, deci șapte filme în competiție. De ce trebuie să le vedem?
Andrei Crețulescu: Pentru că, în ordine, ne vor fascina, îngrozi, emoționa, amuza, sidera, uimi și da cu capul de toți pereții. Și pentru că doar unul singur va fi distribuit și în cinematografe, la toamnă. Altfel spus, le vezi aici sau nu le vezi deloc. La cinema, zic.
Rep.: Cîte filme ai văzut ca să faci selecția?
A.C.: Suficiente, sper. Văd filme pentru B-EST tot anul – la Berlin, la Cannes, uneori Sitges, Salonic, uneori Locarno, Veneția… Plus o valiză de screeners, unele înscrise oficial, altele primite pur și simplu. Cine le mai numără?
Rep.: Searching for Sugar Man e un documentar cu și despre muzică, și care va atrage mulți hipsteri. Este el interesant și din punct de vedere al pirateriei și al drepturilor de autor?
A.C.: Nu știu dacă-i neapărat pentru hipsteri, dat fiind că eroul e un soi de Bob Dylan mixat cu Van Morrison… Iar întrebarea „Unde s-au dus veniturile lui Rodriguez?” rămîne, vorba celor de la Uncut, pentru un eventual sequel.
Rep.: Niște sînge în care dintre filmele prezente la B-EST IFF o să vedem?
A.C.: Vedem, cum să nu vedem. În Sightseers, de Ben Wheatley, un road-movie în care un cuplu defect o ia razna prin Anglia rurală.
Rep.: Dacă vrem să rîdem, cum ne place nouă, ce nu trebuie să ratăm din selecția B-EST IFF?
A.C.: Tot Sightseers. Nu că măcelurile ar fi hazlii, dar satira e delicioasă și finalul mortal. La propriu. Și la Wrong se rîde cu lacrimi, dar nu pot să povestesc, că se duce dracu' tot efectul. Iar la Le grand soir, pe care îl dăm în afara competiției și care e făcut de băieții cu Aaltra, ăia care la TIFF se plimbau cu pești afumați în buzunare, îi știți, se rîde din principiu.
Rep.: Înțeleg că vine un regizor bulgar, singurul bulgar din Univers care seamănă cu David Bowie. E copilul din flori al lui Bowie?
A.C.: Nu știu dacă-i singurul, dar seamănă ceva de speriat. Individul se cheamă Emil Christov, e director de imagine și ăsta – The Color of the Chameleon – e primul lui film ca regizor. Și n-ar fi rău de privit (admirat?) cum vecinii noștri se joacă oarecum prin aceeași curte, dar cumva mai aproape de autostradă.
Rep.: Avem un român care scrie la Screen International. Înțeleg că face parte din juriu.
A.C.: Avem. Și scrie. Și face. Dan Făinaru e unul dintre cei mai joviali critici și mă bucur că are din nou ocazia să treacă pe acasă.
Rep.: Ăsta este Festivalul Internațional de Film București. Care e filmul tău favorit despre București?
A.C.: Ăsta nou, cu demolarea Halei Matache. Snuff movie. Horror absolut.
Publicat în Cațavencii, nr. 14(92), 2013