Undeva, pe lungul drum dintre maimuță și ziaristul de tabloid, s-a produs o mutație. Nimeni nu știe dacă e vorba de un cromozom în plus, un miliard de neuroni în minus sau, după cum anticipa Asimov într-una din scrierile sale, o senzațională îngemănare dintre om și mașină. Cert e că, în paralel, cititorul însuși a înregistrat o anomalie genetică, evoluînd – după toate datele pe care ni le oferă momentan știința – în direcția opusă. Cu timpul, falia evoluționistă s-a adîncit, iar astăzi asistăm la un fenomen bizar, dar pe deplin meritat: ziaristul de tabloid scrie opere de ficțiune pe care cititorul de tabloid, care devine din ce în ce mai imun la harneală, se încăpățînează să nu le perceapă drept știri.
Să luăm un exemplu recent, sugestiv intitulat „Scene fierbinți, cu un cuplu celebru, la pădure! Lucian Mitrea a sărutat-o și i-a pus mîna pe fund Andreei Bănică în public“ (cancan.ro, 1 mai). Caracterul ficțional al scenelor e sesizabil din avion, întrucît: 1) Andreea Bănică este soția lui Lucian Mitrea încă din 2008; timp în care celebrul cuplu solistă-impresar a găsit resurse psihice și financiare să-și tragă o vilă spațioasă, propice oricărui tip de activitate fierbinte; 2) Andreea Bănică purta niște dresuri de plasă și ghetuțe cu tocuri de 15 cm, total inadecvate mersului prin pădure, în patru labe; 3) Andreea Bănică ieșise la iarbă verde cu un automobil electric foarte ecologic, de ultimă generație; care avea nevoie de publicitate, întrucît așa funcționează contractele de reprezentativitate dintre o vedetă și o firmă serioasă, care te lasă să-i conduci o mașinuță gratis.
Ca de obicei, ziariștii de ficțiune de la Cancan s-au străduit să-și facă treaba cum știu ei mai bine, trăgînd rafale peste rafale, alternînd unghiurile și abordarea. Dar cititorii s-au încăpățînat să n-o ia de bună, după cum reiese indubitabil din comentariile postate în descendența articolului (gen „Beah, ce retardați! Nu v-a ieșit nici teatrul ăsta de doi lei“ sau „Aranjament cu paparazzi, reclamă, ce vor să demonstreze?“). Or, atunci cînd presa tabloidă nu este capabilă să furnizeze nu doar știri, dar nici măcar opere de ficțiune disimulate profesionist în știri, rezultă că avem de-a face cu o literatură tabloidă percepută ca atare. Deci ziarele de profil ar trebui s-o dea în clar, transformîndu-se, atît din punct de vedere editorial, cît și juridic, în edituri.
Oricum, ziaristul tabloid nu mai răspunde de mult unui imperativ de ordin jurnalistic. Ci ancestralei nevoi de beletristică a omului. Caz în care se presupune că miza tabloidă a problemei constă în elementul de noutate, în demersul imaginativ, în elanul eminamente creator. Ca în cazul literaturii propriu-zise. Dar să luăm un alt exemplu recent, intitulat, la modul explicit, „Botezatu și Anda Adam în scene deocheate în dormitor! El a atins-o obraznic pe picior, iar ea a fost la un pas să se lase sărutată“ (cancan.ro, 30 aprilie). Or, atît imaginile intens photoshopate, cît și retorica profund descriptivă, calchiază un story senzațional de clasic. În care CB executa aceleași poziții deocheate, probabil în același dormitor, dar în compania Biancăi Drăgușanu. Așa se explică, probabil, și comentariile cititorilor care s-au simțit profund înșelați în așteptările lor ficționale (gen „Botezatu – bărbatul pizdă“, „Bote este lesbian“, „Bote, ești tot mai penibil“).
Concluzia se impune de la sine: asistăm la oficializarea unei convenții. Jurnalismul tabloid s-a literaturizat. Dar a făcut-o prost, în lipsa literaților. Cititorii înșiși simt nevoia unei schimbări radicale, deci e cazul să lăsăm tabloidele – navele-amiral ale culturii de masă – pe mîna profesioniștilor: scriitorii.
Publicat în Cațavencii nr. 18 (96), 2013