Hai să privim și jumătatea plină a golului! În 1930, cînd am fost și noi pe transatlanticul Conte Verde înspre Uruguay, au mai participat, la primul campionat mondial, doar alte trei echipe europene: Franța, Iugoslavia și Belgia. Azi, după niște anișori, după World Cup 2018, le salutăm colegial: Franța, ex-iugoslava Croația și Belgia sînt pe locurile 1, 2 și 3 în lume. Doar noi, România, am pierdut momentan vaporul, pentru a reîntregi complet careul de ași. Nu-i nimic, nu s-au terminat Mondialele pe lumea asta, mai e timp căcălău, ne vom întoarce la momentul potrivit!
Încă ne mai amintim, tot mai estompat, de Campionatul Mondial. Abia așteptăm să înceapă meciurile din ligile importante, ca să nu mai zicem de alea din grupele Champions & Europa League. Dar – și aici există un important „dar” – dragă ni-i și Liga 1 străbună, cu toate metehnele-i. Prea ne făcurăm un obicei să tot repetăm: „Un campionat de căcat, într-o țară de căcat!”. Da, tăticule, nici gînd să ne comparăm cu Premier League sau cu La Primera, nici măcar cu Ligue 1 din țara campionilor mondiali. Și, dacă ne tot scociorîm întruna niște răni evidente, la ce ne folosește? La nimic! Dacă tînjești după frumuseți evident inaccesibile, frate, vei trăi nefericit toată viața, ca să mori tot nefericit. Spuserăm mai demult, asumîndu-ne sexismul incorectitudinii politice: omule, dacă îți dorești doar bunăciuni din top-modeling, din filme sau din revistele lucioase, păi atunci și apropiata – gagică, soție, amantă, ce-o fi – ți se va părea o mare nașparleză! Vei viețui ca un veșnic frustrat. Ceea ce nu ni se pare corect. E Liga 1 a noastră, trebuie să încercăm s-o iubim. E a noastră, alta n-avem.
De exemplu, avurăm parte de acest recent Steaua-Dinamo (3-3). Sigur, heitărilor, nefericiților, știm ce veți zice. Că golurile s-au înscris din mari greșeli tactice sau individuale. Că Steaua nu mai e Steaua, e FCSB. Că ce Mare Derby de România mai e ăla, cu un Dinamo care n-a mai luat titlul de un deceniu și mai bine? Așa, și care-i cioaca? A fost un meci foarte viu, foarte disputat, l-am urmărit cu interes. Iar asta o spunem noi, cei care n-am ținut vreodată, în campionat, cu nenorociții ăștia. De la ambele cluburi.
La fel, tot din Liga 1 selectăm altă veste bună. Mai bine spus, semibună. Echipele mici, de la nou promovate și pînă la mai experimentata Sepsi OSK (…oof!), joacă fotbal. Pe de o parte, e de bine – că nu mai există cîștigători din start. Pe de altă parte, se vede încă o dată cît de tîmpit e sistemul ăsta cu play-off / play-out. Cînd duelurile între echipe (nici una în insolvență – premieră!) sînt atît de echilibrate, lasă-le, coană LPF, să se bată pînă-n ultima etapă! 16 echipe în Liga 1, tur-retur, patru retrogradează, patru ajung în preliminariile Cupelor. Ce-i așa mare șmecherie…
Parc-am vorbi cu vorbele mărețului Gică… Căci, din statistici, mai aflarăm o veste: Gheorghe Hagi este cel mai în vîrstă antrenor din Liga 1. Iarăși, e de bine pentru fotbalul nostru. Hagi, bătrîn? Niciodată! Mai vinde din tinerii formați în Academie, îi crește pe alții, dar pe dumnealui, bătrînul, nu-l cumpără nimeni. Nu-i de cumpărat, cu una, cu două. E de bine, ziceam, că în Liga-ntîi, Liga Românilor, avem antrenori în plină formă sportivă. Cu noile lor metode, ei reprezintă speranța noastră de mai bine. Dacă i-o lăsa și conducerea. Nu ca pe Edi Iordănescu, la CFR Cluj.
Hai, vă rugăm, să mai privim și fața luminoasă a lumii. Hai cu fotbalul românesc! Hai România!
Frumos, domnu Motoc, ca o briza de aer proaspat printre toate cobitorile pe care le auzim zilnic, indiferent de domeniu.
E timpul sa pretuim ce avem si asta ne va ajuta sa si progresam. Vestea buna e ca cele 4 (unii zic 10) milioane de romani de afara invata „the hard way” sa pretuiasca tara ce au lasat-o in urma. Dupa cativa anisori pe aici prin Occi iti cade matreata de pe ochi si incepi sa realizezi ca nu era chiar asa de rau acasa…mai ales coroborat cu ce-ai agonisit prin vest…
Hai Romania!