Să fie convocat, de urgență, ambsadorul Moldovei la Ministerul de Externe! Să se suspende imediat toate ajutoarele pe care România le dă Moldovei! Și Ucrainei. Să fie înghețate toate relațiile diplomatice cu aceste două țări până când ni se explică de ce am primit doar câte trei puncte de la juriile lor în finala Eurovision!
Asta nu mai e diplomație. E război cultural. Ani întregi am trimis curent electric, gaz, manuale, microbuze, sprijin european, am aplaudat orice artist moldovean care a cântat despre frați, iar când a venit momentul adevărului, specialiștii moldoveni ne-au dat mai puțin decât a primit Finlanda de la San Marino după ce solistul lor a cântat trei minute îmbrăcat în hotă de bucătărie.
Se știe că noi trăim finala Eurovision ca pe o seară electorală. Cu speranțe, nervi, calcule și conspirații geografice. Stăm cu pixul pe hartă și facem scenarii. Ne dau moldovenii 12, spaniolii măcar un 8, în Italia sigur punctează diaspora. În schimb, am descoperit că singura relație stabilă din Europa este cea dintre Grecia și Cipru. Restul continentului votează ca la ONU, în funcție de interese, alianțe obscure și ranchiuna istorică sau de conjunctură.
Pe rețele s-au încercat explicații. Moldova ne-a pedepsit pentru aroganță. Ucraina pentru că n-am trimis suficiente sisteme Patriot. Iată cum, în România, Eurovision nu mai este concurs muzical. Seamănă mai mult cu un summit NATO cu cântăreți.
De altfel, cred că de la un punct al serii, românii nici nu au mai ascultat și judecat melodiile. Au discutat doar despre strategii. Și abia ce ne-a trecut necazul cu „impostorii” de la Metallica.
Cât despre Republica Moldova, relația e complicată. Rămânem frați, dar de ăia nasoi, care se ceartă la băutură și se iau la bătaie la priveghi. Unirea se amână momentan.
M.T.