Se reîntorc romii călători la locurile de baştină. Acum din Franţa.
Reporter: Ce-i de făcut?
Florin Cioabă: Este de făcut ce nu se face şi se amînă de zeci de ani de zile.
Rep.: De ce nu face singură comunitatea?
F.C.: Că nu poate singură o comunitate.
Rep.: Păi, n-aveţi bursari, aurari, argintari, cai, tingiri, fuste lungi?
F.C.: Mata nu ştii ce este un rom.
Rep.: Ce este un rom?
F.C.: Un om sensibil ca pămîntul, cum te muşcă pe mata o căpuşă şi urli, aşa este şi romul dacă nu-i dai omului ce este al omului şi romului ce este al romului.
Rep.: Cum adică? Nu înţeleg.
F.C.: Nu-ţi bate joc de rom, nu-l urni din locul lui, lasă-l în ale lui, dar dă-i educaţie, dă-i şansa în locul lui să se dezvolte. Romul este un sărac din principiu, or sărăcia nu te ţine pe loc. Romul este un naiv şi de-l păcăleşti politic te dă dracului. Romul are nevoie de ajutor, dar cum crede el. Acum ce vor ăştia? Nu au deschis graniţele? Ce-au zis că va curge lapte şi miere? Mai vin şi romi. Ce aveţi, domnilor, cu romii? Ce aveţi, dom’le, cu romii?
Rep.: Puteţi să rostiţi de cinci ori această frază-cheie a interviului nostru?
F.C.: Ce aveţi, domnilor, cu romii? Ce aveţi, dom’le, cu romii? Ce aveţi, domnilor, cu romii? Ce aveţi, dom’le, cu romii?