Filmul Odessa– masacrarea evreilor de către trupele române, în cel de-al doilea război mondial. Un film înspăimîntător despre eternii români. Despre cum știu ei mai bine să-și îngroape lașitățile și minciunile.Prezentat la Festivalul „One World”, de acum esențial de văzut pentru o viață românească mai bună.
Reporter: Românii au ucis evrei. Nu ți-e rușine să spui asta poporului tău?
Florin Iepan: Generația mea nu a omorît nici un evreu. Dar îmi este rușine că românii de azi scormonesc în interbelicul toxic după figuri pe care vor să le urmeze. Asta este grav și cred că mai avem multe de făcut ca să ne asumăm pe bune contribuția noastră la Holocaust. Anticomunismul industrial cu simbrie de la stat a spălat multă lume bună pe creier. Figuri care în anii treizeci erau în stare să-ți dea în cap pentru că aveai pistrui pe față sînt propuse la canonizare. În filmele de pe HBO România, foștii legionari aleargă prin crînguri cu părul despletit și ascultă jazz la radio între două reprize de împușcături cu niște comuniști răi, răi de tot. Același HBO România, unul dintre puținele locuri unde se mai găsesc ceva bani pentru documentar, de patru ani strîmbă din nas la Odessa ca și cum producțiile lui Sheila Nevins (HBO Documentary Films) despre toleranță și asumarea istoriei se difuzează în America pe Cartoon Network. După modelul ăsta, Coca-Cola România o să scoată în curînd o sticlă de cola în formă de geto-dac?
Rep.: E criză economică, morală. De ce ne doare-n cot să ne mai stîrnești și tu o nouă criză?
F.I.: La înghesuială se vede bine care este sistemul de valori al unei nații. Cînd salamul nu mai e pe masă, joacă neofasciștii pe casă. Cînd burta e goală și privirea tulbure-protocronistă, omul sărac și prostit devine rău cu cei din jur, dar și cu el însuși. Îți reamintesc că nimeni nu a anticipat prăbușirea blocului comunist la mijlocul anilor optzeci. Habar nu avem ce și cum o să urmeze. Poate să fie bine, dar după nasul meu cred că mai degrabă o să fie rău, rău de tot. Așa cum a fost la sfîrșitul anilor treizeci, cînd discursul public era controlat de tot felul de naționaliști spectaculoși, cu vederi antisemite și xenofobe. Dincolo de respect pentru victimele regimului Antonescu, asumarea istoriei este obligatorie dacă vrem să rămînem oameni întregi la minte pe furtuna care se arată la orizont.
Rep.: Crime mai spectaculoase vedem zilnic la TV. Care-i diferența dintre cele din filmul tău și cele de la TV?
F.I.: În el sînt doar două crime/execuții. Antonescu în 46 și soții Ceaușescu în ’89. Restul e arhivă și niște poze cu oameni ca și noi, bărbați, femei și copii, care se uită liniștiți la aparatul foto fără să știe că într-o zi niște străini îmbrăcați în uniforme or să-i închidă cu alți oameni, mulți necunoscuți, într-un depozit, în beznă, pînă cînd vor simți mirosul de fum și, în numele României Mari, vor fi aruncați în Infern.
Publicat în Cațavencii, nr. 11 (89) 2013