Are o Carte a identităților. Adică una despre cum viața bate filmul, practic, invers.
Reporter: Cum se face ficțiunea?
Florina Pîrjol: Scriind, pur și simplu. Orice punere-în-text devine, în mod automat, o formă de ficțiune. Fie că scrii despre tine (și, într-o formă sau alta, întotdeauna scrii despre tine, te mărturisești), fie că scrii despre alții, ficțiunea e un decupaj, o ipostază, un moment din corpul mult mai cuprinzător al memoriei sau al percepției. Imaginația, pe care noi o echivalăm, de obicei, cu ficțiunea (operă de ficțiune = operă de imaginație), e supralicitată și imprecisă. Poți să ai imaginație și să nu ai talentul de a spune o poveste. Și talentul cred că asta înseamnă: capacitatea de a selecta exact ceea ce ai tu de spus din tot ceea ce ar putea fi spus, la o adică. Dacă povestea ta face cît o realitate, ai reușit. Și asta nu depinde de acțiune, de ce se întîmplă propriu-zis acolo. O muscă urcînd pe un zid, descrisă în douăzeci de pagini, poate fi la fel de pasionantă ca un roman de aventuri.
Rep.: Realitatea bate ficțiunea?
F.P.: Probabil că da, fiindcă deseori e mult mai imprevizibilă și mai ironică decît ficțiunea. Problema e cu definirea celor doi termeni care, în contextul ultimelor decenii, ar trebui redefiniți, reevaluați. Ce mai înseamnă realitatea, în contextul în care noi ne petrecem zece ore pe zi în mediul virtual? Sau ce e ficțiunea, din moment ce e imposibil să separăm cu precizie invenția de adevărul obiectiv? E suficient să urmărim toate acele reality show-uri cu certuri de familie, intrigi, divorțuri sau casting-uri de nurori, vizibil regizate, ca să înțelegem cît de caraghios a ajuns, astăzi, acest raport între realitate și ficțiune.
Rep.: Povestește cartea ta în trei cuvinte.
F.P.: E o carte de critică literară care speră la o lectură de fotoliu, pasionantă, nu la una de birou, scrobită. Mi-am dorit mai ales să nu-mi plictisesc cititorii fiindcă, azi, critica literară e o instituție pe cale de dispariție. Dar și să-i provoc, în ritmul ăsta ușor critificțional, la relectura unor autori și la o redefinire a conceptului de autobiografie în zilele noastre. În trei cuvinte? Autoficțională, ambițioasă, alertă. Și, firește… adevărată!