Bucureștiul povestit de Ovidiu Neacșu a organizat o vizită pe care mă bucur că n-am ratat-o, chiar dacă frigul din ziua aleasă mi-a reactivat o răceală de aia bună, ca pe vremuri. Trece. Dar n-o să scap prea ușor, poate niciodată, de imaginile pe care le-am văzut în Fortul 13, Jilava. Am citit despre el, l-am descoperit în cărțile și documentarele despre deținuții politici din vremea comunismului. Îi cunoșteam cît de cît istoria, dar nu mi-am imaginat că iadul poate arăta atît de rău pînă nu i-am trecut pragul. De fapt, n-am mai fost vreodată într-o pușcărie, nici măcar ca vizitator.
Pentru că fortul se află în cadrul Penitenciarului Jilava, dar delimitat de zona de detenție activă, există reguli stricte de intrare. Vizitatorii, trecuți înainte pe liste, prezintă un act de identitate, își lasă la poartă telefoanele, ceasurile inteligente, căștile wireless. Sînt permise doar aparatele foto. Dacă nu ai așa ceva la tine, ai ocazia să observi totul natural, direct cu ochii și nasul, nu prin ecrane și lentile. Garantez pentru senzațiile puternice.
Odată trecut de primele ziduri, te întîmpină mirosul de umezeală și mucegai care se amestecă cu duhoarea durerii și a morții. Încă e acolo, am simțit-o. Urletele celor care au fost închiși în Fortul 13 parcă dau încă tîrcoale și te însoțesc într-un fel inexplicabil prin tot labirintul de celule. Dacă îți amintești relatările foștilor deținuți despre șerpărie, izolare sau despre neagra (cea mai înfricoșătoare și rece încăpere în care am fost vreodată), trecerea prin ele îți înmoaie genunchii. E dificil să reziști acolo două ore, în vizită, odihnit și îmbrăcat cu haine groase. Cei care au supraviețuit ani grei în Fortul 13 sînt, cu siguranță, supraoameni. Nu toți au avut norocul lui Zelea Codreanu sau al mareșalului Ion Antonescu, să moară repede acolo, prin împușcare. Lista cu personalități ale neamului nostru care au suferit între zidurile de la Jilava este impresionantă. Inclusiv Ceaușescu a petrecut ceva timp acolo. În primele lui decenii de existență ca temniță, în Fortul 13 s-a practicat alternanța la pușcărie, cei care luau puterea aruncîndu-și în el adversarii. Dar comuniștii i-au valorificat cel mai mult potențialul de abator uman. Iuliu Maniu, Brătienii, Ion Mihalache, Corneliu Coposu și mulți alții i-au fost rezidenți temporar.
Înainte de toate reformele din Educație pe care le tot visăm, cred că n-ar fi rău să le arătăm elevilor de liceu cu ce s-a ocupat, printre altele, comunismul, atît de în vogă acum. Să-i ducem cu clasa, să le povestim, să-i lăsăm să vadă, să atingă și să miroasă trecutul nostru de aur, nu foarte îndepărtat. Și nu e nevoie să-i deplasăm neapărat la Jilava. Astfel de iaduri sînt în multe alte zone ale Grădinii Maicii Domnului. Și încă mai pot fi vizitate.