De cîteva zile, de cînd Voiculescu a început să tragă de USL ca de conturile lui Ceauşescu, lui Crin Antonescu îi trece nemurirea pe la nas. Istoria îi face cu ochiul. Îi arată, umflîndu-şi numai un obraz, petliţele lui Felix. Îi mimează, cu degetul mijlociu ridicat, ce merită acest turnător cu acte. Îşi ridică sprînceana cu subînţeles, aşa, ca pentru tîmpiţi. E incredibil cît de jos se coboară istoria în cazul lui Crin Antonescu! E în stare să-şi scoată chiloţii, săraca, să-şi arate ţîţele, să-şi sugă obscen un deget, doar-doar l-o smulge din braţele lui Voiculescu.
Crin Antonescu, însă, e un politician cu principii. E ştiut că Antoneştii apără, cu sabia în mînă, parolismul rătăcit pe malurile Tulcei, încă de pe vremea cînd Tulcea era o colonie de pelicani. Cuvîntul dat unui securist trebuie aşadar, respectat. Mai ales atunci cînd securistul şi-l calcă pe al lui, iar alianţa cu Antena 3 produce rating-uri mai mici decît în cazul invitaţiei spontane. Crin Antonescu înţelege că alegătorul liberal e atras de liberalismul practic, de patina partidului, de iluzia lui modernă, şi n-ar vrea să-l vadă pe Brătianu la braţ cu Felix. Înţelege asta, dar nu poate face nimic, fiindcă, vorba lui: „avem un pact“. PNL e singurul partid din istoria recentă care are principii de neguvernare (cu PDL) şi de nemergere-la-guvernare (cu PC).
La celălalt capăt al realităţii, acolo unde politica îşi ţine picioarele depărtate unul de altul, dar strîns lipite de pămînt, Traian Băsescu o arde cu toţi. Sub oblăduirea lui, PDL a guvernat, fără să se sinchisească, cu toată lumea: de la nepoţii pesedişti ai Partidului, la urmaşii bogaţi ai Securităţii. Iar acum, cu puţin înainte de al şaptelea guvern Boc, e gata să-şi completeze bestiarul cu restul patologiei libere. Adică să nu strîmbe din nas nici la brînza lui Gigi, nici la caşcavalul lui Oprea, nici la clăbucii lui Vadim şi nici la cadavrele lui Diaconescu. E aici o lecţie de vomă şi realism din care Crin ar putea să se înfrupte măcar un pic. Epocile au memorie proastă – ca istoric, ar trebui s-o ştie. Dintr-o freză, nişte replici bune şi puţin noroc, istoria va ţine minte freza.