L-au lăsat arediştii de izbelişte pe Mihail Neamţu, cuviosul pleşcar care pînă mai ieri vîntura cădelniţa cu vorbe şi agita funia de usturoi antideochi pe lîngă Traian Băsescu. Camarazii de alianţă s-au distanţat de el fiindcă a recitat la Operă din Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane de Radu Gyr, cînd şi-a lansat ARD candidaţii la parlament. Totuşi arediştii nu l-au lăsat în ofsaid pe loc, ci numai după ce Neamţu a fost acuzat că „incită la extremism“ punînd în circulaţie versurile unui „ideolog legionar“.
Mai ales că în adolescenţă Mihail Neamţu cita cu patos de neofit din zicerile Căpitanului Zelea Codreanu. Totuşi poezia care i-a cauzat lui Neamţu n-are nimic legionar în ea. Şi vi-l puteţi închipui pe unul ca ăsta legîndu-se la cap fără să-l doară? Eu n-am atîta imaginaţie. Dacă teologul aredist ar fi ştiut din timp că Radu Gyr a scris Sfîntă tinereţe legionară şi că a fost unul dintre comandanţii legiunii, n-ar fi citat din el nici dacă i-ar fi căzut toată sala în genunchi. Fripturiştii nu-şi pun pielea la saramură decît din prostie sau, în acest caz, din urechism. Ca probă că atunci cînd a aflat cum stă treaba cu Radu Gyr, trezindu-se încolţit pînă şi de ai lui, Neamţu a dat de pămînt cu legionarismul poetului şi s-a declarat subit eclectic. Mai simplu şi mai cinstit ar fi fost dacă teologul recunoştea că tot ce ştia din Radu Gyr erau cele cîteva versuri pe care le-a recitat la Operă. Dar cum asta ar fi însemnat să-şi dea singur cu firma de intelectual în cap, Neamţu a preferat să se bage în eclectism pînă în gît.
Publicat în Cațavencii, nr 45, 14-20 noiembrie 2012