Cred că acum vreo zece ani, cînd Măruţă era cunoscut colocvial doar ca „tolomacul de pe 2“ şi era un pletos, posibil rocker, se mai uita din cînd în cînd, jenat, la emisiunea lui Teo Trandafir de pe Pro TV şi se mira cum poate cineva să gîdile un manelist două ore la jegul dintre guşi. Nici el nu ştia atunci că, pentru o lingură de ciorbă, o să ajungă să împartă o canapea cu cele mai jenante curve cu pretenţii şi mămăligă între dinţi în acelaşi timp, şi să le întrebe pe un ton mieros cît de apăsat şi des le iubeşte fotbalistul care le iubeşte. Ce poziţie îi place şi dacă se supără cînd le prinde încîrligate cu un alt fotbalist.
Dar în direcţia asta nu poţi spune că Măruţă ar fi ceva special, veriga lipsă dintre curva de club şi prostul care ştie să dea cu şiretul în băşică. Aceeaşi chestie o pot face într-un mod la fel de penibil şi Mădălin Ionescu, Dan Capatos, Simona Gherghe, Bahmuţeanca şi mulţi, mulţi alţii. Ce mă oripilează pe mine cel mai tare la om e că în timp ce o face se alintă spre cameră într-un mod extrem de greţos.
Mă rog, nu pot să zic că mă îngreţoşează prea des. Singurul motiv pentru care am televizor acasă e că n-am ce ţine sub peştele de sticlă. Dar îl mai văd prin restaurante, fără sonor, cînd arunc sub nas calorii. Şi face la emisiunea lui un fel de reportaje mondene sau farse, ceva. Mă rog, alea durează cinci minute. În rest doar se plimbă prin cadru vorbind singur. Şi abia aici emisiunea lui devine originală. Cînd începe să-şi plimbe fizicul prin peisajul ăla dezolant.
De parcă a venit apocalipsa. Era prea bun la suflet ca să ajungă în iad, Dumnezeu nu l-a vrut că e enervant cu întrebările lui nejustificat de personale, şi a rămas singur pe Pămînt, tîmpiţel şi în faza de negare. Şi se plimbă singur pe la Adela Popescu prin bloc. Se joacă cu liftul şi povesteşte despre lucruri frumoase. Se lăfăie la Pepe în pat, ţinînd o pernuţă între piciore şi fasolind din ochi ca o dameză care se crede interesantă. Se freacă cu pieptul de bara de la căruciorul de tripleţi ai Nicoletei Luciu, ridicîndu-se pe vîrfuri şi balansîndu-se pe ele ca un castrat chimic cînd citeşte poezii porno în public şi se ruşinează de ce zice. E în dormitor la Vîrciu şi ne prezintă sertarul cu chiloţi ai personajului. Îşi bagă nasul ăla cîrn într-unul şi trage în piept cu nesaţ, grohăind şi fîlfîind din gene.
Cred că ar ieşi un film mai bun despre ultimul om de pe planetă decît ăla cu Will Smith.