Între războaie, doi tineri scriitori îşi disputau platonic o duduiţă. Octav Şuluţiu, talentat, dar sărac, s-a apropiat primul de ea. Bogata şi sprinţara Lydia îi dă speranţe, dar nu se complică prea tare cu el. Şuluţiu se aprinde, în timp ce domnişoara trece la prietenul lui, Anton Holban, autenticistul. Amor tot aşa, platonic, dar cei doi strică prietenia din cauza ei. Povestea se află în lumea literară a Bucureştiului.
Zaharia Stancu, fără complexe intelectualiste, se culcă cu duduiţa şi încearcă să-i şantajeze tatăl, ameninţîndu-l că dacă nu-i dă nu ştiu ce sumă, publică romanul în care relata isprăvile lui erotice cu domnişoara. Tatăl nu-i dă nimic. Stancu scoate romanul, s-o compromită pe uşuratica stricătoare de prietenii literare.
Duduiţa, calmă, se mărită cu un englez bogat şi pleacă din România. În loc să se coalizeze împotriva lui Stancu, cel care le-o suflase şi-o conzumase, cei doi amorezi platonici au rămas duşmani pînă la moartea timpurie a lui Holban. Şuluţiu nu s-a dus la înmormîntarea fostului său prieten, dar n-a mai trăit nici el mult după aceea. Duduiţa conflictului? Despre ea nu se mai ştie nimic.