Gabriel Oprea în elan nord-coreean

CAŢAVENCII

11 ani ago

Ca într-o criză a narcomanului, Gabriel Oprea nu se mai poate opri din achiziția traseiștilor. A ajuns dependent de creșterea iluziei sale politice și nu trece o zi fără să-și controleze mărimea partidului în oglindă. Cei „peste 500.000“ de membri UNPR sînt invocați zi de zi, generalul afișînd o expresie euforică ce pune la încercare cusăturile chirurgiei estetice care-i strînge fața. Rupt de realitățile guvernării, Oprea murmură cifrele și planurile de umflare miraculoasă a partidului său cușetă cu un tremolo șamanic, inspirat parcă de filmele est-germane cu piei-roșii și de trilurile lui Florin Salam. De o lună, o lună și ceva, de cînd presa contra-cost a început să-i sufle în turul izmenelor, în mintea sa – și așa strîmtă – s-a mai înghesuit o obsesie: imaginea personală. Oprea a început să iasă la televizor și să-și risipească vocabularul mic în toate cele patru zări. A azvîrlit cu lefuri, a luat partea militarilor, i-a promis interesului național tot ceea ce promit cocalarii iubitelor proaste de pe Facebook. Iar cînd un sondaj IRES l-a dat cu 45% încredere, peste Victor Ponta, fostul badigard al lui Cozma s-a îndrăgostit de propriu-i destin.

Acum se află călare pe un monstru gonflabil, creat din trădare, lăcomie și apevism, un balon care plutește pe o formă gravă de grandomanie, inaccesibilă medicinei moderne, ci doar Serviciului Român de Informații. Numai că acest conglomerat de îngîmfare și închipuire a ajuns, prin criza de creștere, nefiabil. Partenerii cu care Oprea speră să-și ducă la bun sfîrșit șantajul – Iohannis, PNL – au început să aibă îndoieli cu privire la sănătatea unei căsătorii. Cîtă vreme valoarea electorală a UNPR continuă să stea sub pragul Parlamentului, puterea acestui aliat seamănă cu poveștile vînătorești. Așa că mesajele primite în ultima vreme de la „noua majoritate“ încep cu „nu“. Oprea se vede silit să reia relația cu PSD care, avînd în ve- dere ce a pătimit de pe urma lui, e de așteptat să-l pună iar la spălat vase și călcat chiloți. Ceea ce unui general de intendență nu i-a displăcut niciodată.