Generalul armatei moarte, Gabriel Oprea, obsedat de soldaţii din teracotă ai dinastiei Qin, şi-a tras şi el o frumuşică oaste subterană, alcătuită din domnişoare, doamne şi domni, care, atinşi de o formă cît se poate de blegoasă a iubirii de sine, s-au jucat de-a bătălia de la Posada în dormitor, de unde au ieşit plini de cucuie în urma gradelor ce s-au prăvălit ca bolovanii asupra lor.
Printre starurile căftănite pe şestache de Gabi de la manutanţă străluceşte mădularul numărul unu al Procuraturii, Codruţa Kovesi, care din civilă şi ciolănoasă s-a trezit peste noapte gradată şi subţire ca termometrul. Cuprinsă de o stare coşbuciană fierbinte, probabil că a şi visat cum o să-i cînte admiratorii sub ferestrele DNA-ului: „Pe umeri gradele-i curg rîu,/ mlădie ca un spic de grîu/ şi cu pistolul prins la brîu/ o pierd din ochi de dragă…”
Dacă Inocenţia Sa Robert Turcescu n-are habar ce înseamnă să dai cu subsemnatul pentru primirea de foloase necuvenite, ne-am fi aşteptat ca doamna Kovesi să fi înţeles că tresele nu-s mai prejos decît caltaboşii şi că pînă la prezumtiva pîrnaie, igiena funcţiei ar fi obligat-o să-şi ceară scuzele de rigoare şi să demisioneze. Canci!
Nu ştim cîţi adidaşi de porc o fi extras plutonierul Oprea din cazanele cu fasole ale regimentului, dar cateringul samavolnic cu grade militare practicat de generalissim a transformat în corp delict haina ofiţerească şi în pilaf ideea de ierarhie valorică.
Taman cînd să urce în trenul de Bruxelles, Codruţa Kovesi a fost dezbrăcată de uniforma de colonel căpătată în urma blatului cu naşul Oprea, rămînînd frumoasa fără corp delict a justiţiei române.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012