Blejnar a făcut şcoală degeaba: master în drept comercial european; master în management financiar; master în economia şi managementul dezvoltării regionale; în fine, studii de securitate la nelipsitul Colegiu de Apărare Naţională din orice CV de grangure care aspiră la demnităţi nevisate. Aprecierile premierului Ungureanu, cu privire la prestaţiile Gărzii, aruncă la gunoi CV-ul lui Blejnar: lipsă de metodologii; utilizarea de metode învechite de acţiune, neadaptate la formele actuale de fraudă fiscală.
În urma unui ordin semnat de Blejnar pe 14 martie a.c., Garda Financiară preia atribuţiile Poliţiei de Frontieră cu privire la controlul documentelor de transport al mărfurilor. Este una dintre măsurile pompieristice prin care Blejnar încearcă, fără folos, să strângă cele două miliarde de euro în două luni, cu care l-a însărcinat premierul. Prin document de transport se înţelege scrisoarea de trăsură, adică un contract care nu indică provenienţa bunurilor, acestea putând fi preluate de la orice evazionist sau hoţ.
În urma unei analize întocmite de experţii din vămi, a rezultat că aplicaţia trafic control nu poate fi executată pe baza scrisorii de trăsură, întrucât aceasta nu prevede obligativitatea înscrierii nici a „codului de identificare fiscală al persoanei impozabile beneficiare a bunurilor transportate“ şi nici a „judeţului unde beneficiarul are declarat sediul social“. Prin aplicaţia informatică trafic control se înţelege monitorizarea tuturor achiziţiilor intracomunitare.
Or, logic, dacă vrei să combaţi evaziunea este musai să introduci în aplicaţie şi date despre provenienţa mărfurilor, mai cu seamă că, în multe cazuri, expeditorul şi locul de încărcare a bunurilor nu coincid cu furnizorul mărfii. În baza scrisorii de trăsură, bunurile nu pot fi înregistrate în gestiune sau în evidenţa contabilă. Rezultă de aici că monitorizarea achiziţiilor intracomunitare de mărfuri pe baza scrisorilor de trăsură este irelevantă şi nu oferă indicii reale cu privire la evidenţierea obligaţiilor fiscale.
O primă consecinţă a acestei bulibăşeli este scăderea traficului cu produse cuprinse în categoria „risc fiscal“. În acelaşi timp, comerţul cu legume şi fructe continuă să se deruleze, prin încălcarea legislaţiei, în punctele de frontieră din vest. Activitatea Gărzii „este aproape inutilă şi absurdă“, atâta timp cât mijloacele de transport cu capacitate de până la 7,5 tone rămân nemonitorizate. A doua consecinţă este că traficul de contrabandă prin vămile din vest a crescut alarmant.
Comercianţii închiriază depozite pe frontiera Ungariei cu România, unde marfa adusă cu TIR-urile din Occident este depozitată temporar şi apoi transportată în ţară cu mijloace de până la 7,5 tone, care nu fac obiectul monitorizării. Tiriştii prezintă în vamă documente ungureşti falsificate, ce atestă plata facturii, păstrate doar până la vânzarea mărfii, după care sunt distruse. În baza declaraţiei 390, se pot face achiziţii intracomunitare de până la 10.000 de euro fără a fi declarate, iar până la 35.000 euro, microîntreprinderile sunt scutite la plata TVA.
A treia consecinţă cu privire la evaziune este că românaşii noştri au înfiinţat firme în Spania, Italia, Franţa sau Ungaria, prin intermediul cărora introduc în ţară marfă la preţuri subevaluate, pentru a evita TVA. Firme italiene precum „Lunardi“ sau „Busasto“ livrează lunar mii de tone de legume şi fructe la preţuri subevaluate, ceea ce anulează activitatea Gărzii în punctele de frontieră. Nici măcar măsura sigilării sau desigilării mijloacelor de transport nu poate stopa evaziunea, în cazul bunurilor subevaluate, deoarece evaziunea fiscală se realizează la comercianţi, nu în punctele de frontieră.
A patra consecinţă este că evazioniştii desfăşoară operaţiuni triunghiulare. Firma Attica Shop SRL din Afumaţi achiziţionează banane de la firma olandeză Deltaxe BV. Marfa este livrată fictiv către firma cipriotă Imzco Ltd, iar Attica Shop achiziţionează marfa de la aşa-zişii ciprioţi. La 1.098 de baxuri de banane cu preţul de 17.568 de euro, statul este fraudat cu 3.030 de euro, la un singur transport. A cincea consecinţă este că o droaie de firme olandeze şi-au deschis filiale în România, precum Van Rijn din Olanda, care livrează, către Van Rijn Danubia SRL din Bragadiru, marfă subevaluată. În consecinţă, Blejnar a fost găsit învechit, depăşit, irelevant, repetent, evaziv, şi lăsat la vatră ca o căzătură.