La începutul ultimului deceniu al secolului trecut, generalii din Ministerul Apărării Naționale și cei din Ministerul de Interne s-au umplut personal de bani din căpușarea cluburilor de fotbal Steaua și Dinamo. Cum cluburile aparțineau Armatei și Miliției, la capătul oricărei decizii se afla un buzunar de general. Orice fotbalist vândut de Steaua sau Dinamo în primii ani de după 1990 a lăsat urme financiare adânci în averile nejustificate ale câtorva înalți gradați. De exemplu, în 1994, în urma transferului lui Ilie Dumitrescu de la Steaua la Tottenham, au dispărut 2,2 milioane de dolari, diferența dintre suma plătită de clubul englez (4,2 milioane de dolari) și cea intrată în conturile clubului Armatei (2 milioane de dolari). Despre generalul Oțelea, comandant al clubului Steaua la acel moment, impresarul lui Ilie Dumitrescu a spus că ar fi cerut 200.000 de dolari doar pentru el. În timp, ilegalitățile din jurul acestui transfer s-au prescris, iar Armata a scăpat cu onoarea intactă. Povești, descrise cu lux de amănunte și chiar cu documente doveditoare, de către presă, sunt multe, dar, în lipsa unor dosare penale finalizate, rămân povești.
Ambele cluburi militare s-au privatizat, în timp. Steaua, căci despre ea vorbim astăzi, a început drumul spre privatizarea totală în 1998, când în poveste a apărut o asociație condusă de către Viorel Păunescu. Încet-încet, asociația a fost preluată, mai întâi, cu datoriile ei, de către Gigi Becali, care în cele din urmă a ajuns unic patron al clubului de fotbal. O vreme a fost OK, atâta timp cât Becali a fost în grațiile conducerilor politice ale MApN. Când Becali a devenit indezirabil, a devenit indezirabilă și privatizarea clubului de fotbal.
Armata s-a luat iar în serios prin intermediul unui jurist până atunci anonim: Florin Talpan. Acesta a fost vârful de lance al MApN în lupta cu indezirabilul cioban. Armata își voia clubul de fotbal înapoi. L-a vrut, inițial, cu tot cu jucători, conturi pline, investiții. În cele din urmă a obținut doar marca, deși o cedase la privatizarea din 1998-2000, iar Becali preluase defintiv clubul cu tot cu marcă în 2003. Talpan a câștigat în instanță marca, iar MApN și-a refăcut echipa de fotbal sub numele Steaua. Echipă carea luat-o de jos, din Liga a 4-a, și a ajuns anul acesta în Liga a 2-a.
Acum, cu devotament militar față de țară, clubul de fotbal Steaua se pregătește pentru Liga 1. Iar aici apare o problemă pe care o semnalam încă din 2018: fiind o echipă de fotbal deținută de către un minister, Steaua nu poate evolua în Liga 1, chiar dacă se califică în urma rezultatelor sportive din campionatul viitor. Cel puțin nu poate evolua în forma actuală.
Cum spuneam și în urmă cu trei ani, pentru a ajunge în Liga 1, clubul de fotbal Steaua trebuie privatizat. Adică ori se vinde tot unei societăți private, ori se cesionează activitatea unui club de drept privat. Ceea ce înseamnă că echipa de fotbal nu va mai aparține MApN și că nu va mai fi finanțată din bani publici, ceea ce este bine. Ceea ce este rău e că acest lucru era previzibil și că, timp de cinci ani, Ministerul Apărării a folosit banii publici ca să crească o echipă pe care trebuie să o vândă pentru ca echipa să poată juca în Liga 1.
Fiind vorba de bunuri publice, este interesant de văzut dacă se va organiza o licitație, dacă echipa de fotbal va fi urcată pe SEAP, care va fi caietul de sarcini și ce va mai oferi Armata la pachet. De asemeni, va fi interesant să descoperim și idiotul care va cumpăra actuala echipă a Armatei știind că, oricând, niște generali vor decide deschiderea unui nou proces prin care să-și recâștige marca și să o ia din nou de la capăt, din Liga a 4-a, pentru a crește o nouă echipă pe care să o vândă după cinci ani.