Secția Artă și Sport din cadrul Armatei române, din care au derivat Asociația Sportivă a Armatei, Clubul Sportiv al Armatei și apoi clubul Steaua, cu tot cu echipa de fotbal, a fost înființată în 1945. Când lumea încă se mai chinuia cu al doilea război mondial, generalilor români, eliberați de tancurile rusești, le ardea de sport și artă. România urma să intre într-una dintre cele mai nefaste perioade ale sale, peste 40 de ani de ocupație sovietică, iar generalii noștri se pregăteau să se opună acestei stări de lucruri cu racheta de tenis, șuturile tunarilor de pe terenul de fotbal, lamele boante ale scrimeurilor și tot așa.
În august 1947, prin excluderea echipei Carmen din campionat, ASCA Asociația Sportivă Centrală a Armatei, înființată de-abia pe 5 iunie 1947, este înscrisă în campionatul de fotbal al României direct în divizia A.
Între 7 iunie și 5 august, Armata reușește să-și facă un lot de 27 de jucători, toți fotbaliști cu experiență care erau în acel moment înregimentați în unități ale Armatei române. Primul meci oficial al ASCA are loc pe 24 august, iar rezultatul este alb, 0-0.
La un an de la înființare, ASCA devine CSCA, Clubul Sportiv Central al Armatei, iar în februarie 1950 se transformă în CCA, Casa Centrală a Armatei.
Pe 5 decembrie 1961, CCA devine Steaua.
Istoria de până în 1989
a clubului Armatei, mai ales a echipei de fotbal, este îndeobște cunoscută. Steaua este în continuare echipa românească de fotbal care a obținut cel mai important trofeu continental, Cupa Campionilor, câștigată în 1986. Faptul că, în fiecare an, încă sărbătorim acest eveniment ca pe o victorie recentă, deși mai e puțin și se împlinesc 40 de ani de atunci, ne arată doar în ce stare jalnică a ajuns fotbalul românesc și ce lipsă acută de rezultate internaționale are.
Steaua a fost, în perioada comunistă, mai ales în ultimii 15-20 de ani ai acesteia, cea mai iubită echipă de fotbal din România. Nu doar datorită rezultatelor, ci și pentru că Armata nu era complet asimilată regimului dictatorial. Echipe rebele existau, probabil mult mai autentice, precum Rapid sau Universitatea Craiova. Steaua, oblăduită de generălimea din Ministerul Apărării, plin de neamuri ale lui Nicolae Ceaușescu, luată sub aripa personală de chiar fiul mai mare al dictatorului, Valentin, nu era nici pe departe o echipă de haiduci disidenți. Dar era singura echipă care se bătea și de cele mai multe ori învingea echipa Miliției, Dinamo, echipa Securității, Victoria, și echipa satului natal al lui Ceaușescu, FC Scornicești. Prin comparație cu acestea, părea că Steaua este, de fapt, echipa Europei Libere. Faptul că Steaua a jucat, de la un moment dat încolo, având drept sponsor producătorul american de automobile Ford, într-o țară în care oamenii nu-și puteau cumpăra decât Dacia, Oltcit și Trabant, după ani lungi de așteptare (mașinile rusești sau cehești erau și ele rare și destinate mai mult nomenclaturii), era un semn al deschiderii spre Occident a acestei echipe, la fel de comunistă în profunzime ca și celelalte echipe departamentale, de fapt.
Steaua a fost, în ultimii ani ai comunismului, principalul vector de imagine al Armatei române. Simpatia populară construită pe performanțele clubului sportiv, mai ales pe cele ale echipei de fotbal, a permis și permite încă ignorarea rolului criminal al Armatei în revoluția din 1989. Deși cele mai multe victime au fost provocate de către armată, continuăm să dăm vina pe ucigași inexistenți, inventați de aparatul de propagandă și încețoșare al acelor zile. „Armata e cu noi!“ în continuare, n-avea cum să ne omoare chiar ea. Cine să fi tras în noi, 16-22 și chiar și după 22? Lăcătuș, Balint, Tudorel Stoica? N-are cum…
După 1989, și mai ales după
Campionatul Mondial din Italia, din 1990, generalii și coloneii care conduceau clubul Steaua, implicit echipa de fotbal, s-au întâlnit direct cu capitalismul, frauda și șmecheria, asemeni generalilor care conduceau Dinamo. Dar acum vorbim mai ales despre Steaua.
Încă din 1990 au început marile vânzări de fotbaliști. Până în 1998, Steaua a vândut o întreagă echipă de fotbal: Gheorghe Hagi, la Real Madrid, pentru 3,4 milioane de dolari, o sumă imensă în 1990, Gavrilă Pele Balint la Real Burgos, Iosif Rotariu la Galatasaray, Dan Petrescu la Foggia, Marius Lăcătuș la Fiorentina, Ilie Dumitrescu la Tottenham, Adrian Ilie la Galatasaray, Dennis Șerban la Valencia, Constantin Gâlcă la Mallorca, Jean Vlădoiu la FC Köln, Daniel Prodan la Atletico Madrid, Sabin Ilie la Fenerbahçe, Iulian Filipescu la Galatasaray etc.
Din 1990 și până în 1998, când Armata a înființat AFC Steaua, un ONG, transferurile fotbaliștilor de la echipa Armatei au valorat câteva zeci bune de milioane de dolari. Nici măcar jumătate din acești bani, însă, nu au intrat în conturile clubului. Au prosperat, însă, impresarii, intermediarii și generalii care conduceau clubul.
În 1998 s-a înființat Asociația Fotbal Club Steaua,
condusă de Viorel Păunescu. Membru al unei familii de profitori ai regimului comunist (fratele George Constantin a lucrat și a făcut avere în comerțul exterior, controlat de Securitate, fratele Valentin a făcut carieră în presa controlată de Partidul Comunist), Viorel Păunescu a fost el însuși o unealtă a sistemului, furnizor de balerine și momente de relaxare pentru politrucii și vedetele epocii. Fotbaliștii, care aveau ceva bani chiar și pe vremea comunismului, erau printre clienții săi privilegiați la barul Melody, ceea ce l-a îndreptățit pe Viorel Păunescu să se considere „om de fotbal“.
Viorel Păunescu, a cărui familie are drept valori principale folosirea și smântânirea banilor altora, a dus mai departe istoria spolierii clubului de fotbal Steaua București. Și pentru că, totuși, era nevoie de un fraier care să și acopere jaful de la Steaua, Viorel Păunescu, îndeaproape consiliat de către Viorel Hrebenciuc, a crezut că l-a găsit pe acest fraier în persoana unui țărănuș numit George Becali, atârnător pe lângă anumiți fotbaliști ai Generației de Aur, mai ales pe lângă Gheorghe Hagi. Destul de plin de bani pentru epoca respectivă, cu aparență de om needucat (ceea ce, de fapt, chiar era) și ușor de dus de nas (ceea ce, de fapt, chiar nu era), Gigi Becali a ajuns, rapid, principalul creditor al clubului. Banii delapidați de generali și politicieni erau înlocuiți cu bani împrumutați de la Gigi Becali. Doar că acesta nu investea în gol, ci obținea, la fiecare împrumut, garanții serioase, în special drepturile federative ale fotbaliștilor. Atât de lacomi au fost Păunescu, Hrebenciuc și generalii și coloneii care mai mișunau pe acolo, încât în 2003 Gigi Becali deținea drepturile asupra întregului lot de fotbaliști, aproape. Mai deținea și nocturna stadionului, pe care o cumpărase plătind datoriile clubului către firma Tehnorob, și multe alte garanții în contul milioanelor împrumutate de-a lungul timpului de AFC Steaua. Multe milioane.
Așa că, neavând de unde da banii înapoi, pentru că îi transformaseră deja în vile, mașini de lux, daruri pentru amante, televiziuni pentru nepoți și așa mai departe, Păunescu și Armata s-au retras plini de regrete de la club, devenit, între timp, societate pe acțiuni.
Dar Armata română nu se lasă cu una, cu două. După ce dă o țeapă, un tun, își reface trupele și revine vitejește pe câmpul de luptă cu bunul-simț, cu logica și legile. Asta, însă, săptămâna viitoare.
Nu cunosc ce studii are acest jurnalist dar este vizibil ca face jocurile securității, a celor care din umbra conduc România, și continua atacurile la prestigiul Armatei Romane!
Jalnic personaj!
A uitat să spună că armata nu a vândut niciodată numele, brandul, sigla sau palmaresul. Becali a cumpărat doar un lot de jucători și nimic mai mult. Când cumperi ceva trebuie să treci pe numele tău nu să te folosești de numele fostului proprietar deoarece intri în sfera penalului.
Mai nene ,armata nu trebuia ca nu mai avea drepturi dupa formarea societatii comerciale ,ea preluand de la ONG AFC STEAUA BUCURESTI ,si ceea ce csa nu are in acte STEAUA BUCURESTI ci doar clubul sportiv al armatei “Steaua” cu ghilimele nicidecum nume notoriu si fara BUCURESTI fiind institutie de stat pfffff
Nu știi ce vorbești. Deloc. Clubul Sportiv al Armatei ” STEAUA ” are înregistrate mărcile ” Steaua „, ” Steaua București „, ” CS Steaua „, ” A „. Deține drepturi exclusive asupra acestor mărci.
Bla, bla , bla ,fcsb e steaua, csa a avut mai mukte denumiri de la infiintare, asa e si la fcsb sia schimbat denumirea si suoorterii o considera continuatoare , precum si judecatorii, a fost inscrisa in liga 1 ca si Steaua, voi sa mancati bors in alta parte csa e o echipa infiintata in 2017 si 2 ani in liga 4, batuta chiar de fc carmen si tinuta pe loc, locul vostru e umilinta in ligi inferioare
Becali a înființat o societate, în care acționar era AFC Steaua, ong-ul căreia Armata i-a cedat tot, în 1998.
Mai informați-vă. Ceea ce vreți să spuneți, dar nu știți pentru că nu stăpâniți termenii, este că Becali nu a cumpărat marca, ceea ce este adevărat.
El a folosit marca Steaua cu acordul proprietarului, până când acesta nu a mai fost de-acord. Nu e nimic „penal” în asta.
Penal este când Armata dă bunuri ale statului – secția de fotbal – pe gratis, unui ong, fără licitație, fără transparență, nimic. Penal este când armata îi permite lui Becali să-i achite datoriile către tehnorob, care amenința că dărâmă tribuna pe care o construise, dar fără ca armata să plătească.
Nu a vandut ci a cedat, ce inseamna la tine iti cedez trecutul meu glorios? Si asta cu gandirea de la vremea respectiva, faptul ca e coruptie prin tara se stie, vedem criminali liberi , infractori liberi, toti lasati de judecatori corupti sau prosti ( care nu stiu carte), procesele vor mai dura iar csa e zero fara suporteri , nu se inyoarce nimeni la o echipa ceausista condusa cu talpan si ogararu
Pai și eu dacă cumpăr Compania Tesla , eu dupaia fabric aceleași mașini dar trebuie sa ii schimb numele ?? Sau cum?
Dimpotrivă, ne reamintește cea mai mare realizare a armatei în zilele lui decembrie 1989, și anume realizarea celui mai mare număr de victime în rândul dușmanului, adică al propriului popor. Desigur că în modestia lor, nu și-a asumat nimeni din rândul armatei meritul acelor fapte de vitejie; dar unii dintre eroiide atunci încă mai încasează pensii speciale.
În altă ordine de idei,confirm cu propria experiență că armata română din vremea aceea era o adunătură de imbecili de cele mai diverse feluri la nivelul cadrelor sale. Sper că acum nu mai este așa dar…
Aceasta adunătură puturoasa numita armata română, a tras fara remușcări în oameni la Timișoara, a vândut terenuri la prețuri de nimic dar pe comisioane mari, a făcut afaceri bănoase pentru unii, gen Motorola, a produs mari personalități ca Milea, Stanculescu – ucigași, Militaru agent GRU, Ciuca și Oprea – proștii proștilor. Și acum vor sa mai scoată un bănuț, că-i de la stat, că-i de la vreun fraier cu proiectul numit Steluța. Numai ca nu prea sunt mușterii.
PS. Dacă lucrezi în MApN, poate nu ar strica sa mai citești și oleacă de istorie, ca se vezi care-i treaba cu prestigiul.
Patrick Andre de Hillerin este unul din cei mai redutabili jurnaliști de investigații di media românească. Și corect!
Nu conteaza ce studii are autorul ci faptul ca ce a scris in acest articol este purul adevar!
Chiar daca pe unii ii deranjeaza.
Jurnalistul face greseala doar de a generaliza si spune in loc de unii din armata „armata”. Prin aceasta eroare da impresia ca ataca onoarea intregii armate si nu doar a unor generali „penali” In rest cam are dreptate caci ,padure fara uscaturi nu exista.
Mda! Armata e de vină pentru majoritatea crimelor de la revoluție. Se știe doar că Securitatea era de partea poporului, ca întotdeauna.
In Madrid a jucat Hagi? Nu in Barcelona?
Ai 4, stai jos.
A jucat si pentru RMA.
Câți ani ai Lilișor? Probabil nici nu erai născută când Hagi a plecat la Real Madrid în 1990. Apoi a trecut la Barcelona, în 1994, după o escală de 2 ani în Serie B din Italia, la Brescia Romena condusă de Mircea Lucescu. Eheee…e grea istoria fotbalului capitalist :)))
Și când era jucătorul Barcelonei, tot juca cel puțin o dată pe an în Madrid, în campionat, când avea Barcelona meci în deplasare cu Real Madrid, și încă o dată pe an când aveau meci cu Atletico Madrid.
Dar primul cub din Occident la care a jucat Hagi a fost Real Madrid, 1990-1992.
În ambele a jucat!
Si, si !
Ce treaba au studiile tovarase Budur?
Exprima plastic realitatea.
Sper sa citeasca cat mai multe persoane.
A jucat la ambele echipe ..și la Madrid și la Barcelona
Cum ce studii??? Trebuia sa studieze la scoala de antrenori de la FRF. Altfel, nu are voie sa scrie despre fotbal? Am dreptate? Daca n-am dreptate, sa spuna ala de-i in capu’ la comentarii, ce studii s-a gandit el ca tb. sa aiba, ca sa aiba permisiune sa scrie ce-a scris? Ori poate se referea la faptul ca tb sa fie minim general de justitie ca sa comenteze epopeea lui Louis de Funes din Ghencea. Si, in acest caz, sa nu fie nevoie sa ceara permisiunea. FC Olt se numea, nu FC Scornicesti. Hai Dinamo!
FC Olt Scornicești, de fapt.
Prestigiul Armatei? Păi, la Revoluție, când nu a mai avut ce împușca, i- au luat pe ai lor, Radu Durbac și Florica Murariu sunt printre cei asasinați!
Si la Real Si la Barca!
De pe la noi e cam singurul și unicul care a jucat la cele două ..și cred că așa va și rămâne
Generali ăștia ai României făcuți la apelul de seara al BOCANCILOR,care toată viata n-au făcut nici un fel de munca numai au furat.
Sa meargă sa apere ,, ROMÂNIA ” adică la războiul făcut de pleava politica a Tari.
Tipic pentru un popor defect, a fost cea mai iubita echipa desi a facut cele mai mari magarii. Victorie cu scandal la Oradea in toamna lui ‘88, meciul prelungindu-se pana in minutul 98. Politica acerba de recrutare a talentelor de prin tara, volens-nolens. Doua finale de CCE, pe vremea cand intalneai 5 echipe, cu culoar favorabil orice era posibil. In fine, falsi idoli.
@CT,Pai daca se ajungea asa usor in finala,teza lui M.Lucescu,deh acri strugurii,PENTRU CA PARTICIPAU DOAR CAMPIOANELE, de ce n-au ajuns si altii ,de exemplu Dinamo care sigur recruta altfel talentele.Asa l-au adus pe Sabau salvandu-l de puscarie pentru uciderea unor copii intr-un accident de circulatie. In 1988 meciul a fost arbitrat de ” un om
de casa” a lui Dinamo,fost securist, si a declarat ca dupa ce au egalat, gazdele au trimis incontinuu mingea in tribune de unde se intorcea greu dupa 1-2 minute, ,tavaliri pe jos,ma rog,trageri de timo golanesti,etc, si corect trebuia sa-l prelungeasca vreo 15 minute,vezi interviul in GSP acordat acum ceva ani lui Ioanitoaia.Steaua a fost si este cea mai iubita pentru ca paradoxal sportivii n-a fost niciodata asociati cu armata, se stiu caprariile si umilintele suportate in timpul stagiului militar, spre deosebire de dinamovisti care intotdeauna a fost asimilati cu militia si securitatea. Asta e.Ps. D-le PAH, poate data viitoare aratati poza in care Talpan,probabil emotionat la gandul ca trebuie sa-i plateasca lui Becali 30.000 euro, scapa trofeul din brate ! Asteptam cu interes continuarea articolului referitoare la maretele fapte de vitejie a celor de la CSA Steaua.care se indestuleaza din banii tuturor romanilor spre deosebire de alte cluburi bugetare care primesc banii doar de la autoritatile locale.
Dinamo era sa ajunga mai devreme cu cativa ani daca nu avea un culoar teribil, chiar si asa a eliminat detinatoarea trofeului. Da, la fel recruta si Dinamo, doar ca avea voie la ce refuza Steaua sau era defect, vezi Balaci. In fond, fiul lui Ceausescu (cel mare) era stelist, nu dinamovist. Dar ma rog, asta nu mai conteaza se pare. E vorba de obiectivitate aici, fara pasiuni de peluza. Altfel singura care merita mentionata e Universitatea Craiova, sau nu? Era un altfel de fotbal, in care se intrevedeau zorii mercantilizarii. Acum performantele alea ar fi imposibile, ai nostrii nu au marketing si nici picioare sa lupte cu marii sportului.
Mi-a plăcut partea cu ”televiziuni pentru nepoți”. Cine stie, poate B din FCSB vine de la B1 sau de la Bobi 🙂
Intre 1990 si 1998 Steaua a vandut nu una, ci doua echipe de fotbal. Numarati si va veti convinge
Salut, Patrick!
Am văzut că ai dat un răspuns pe Facebook, unde nu pot comenta. Pe mine nu mă interesează speța cu Steaua și nu contest această parte a articolului tău.
Ceea ce trebuie spus e însă că la Revoluție haosul a fost creat exclusiv de către trupele de Securitate care au declanșat planul luptei pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic. Bineînțeles că și Armata a ucis oameni: ăsta era și scopul planului; să declanșeze panica și să genereze haos. Dar asta nu înseamnă că Armata – după 22 decembrie- a omorât oameni la ordinul cuiva.
Apropo: civilii și membrii gărzilor patriotice tot la securiști trebuiesc trecuți, iar dacă tu ți-ai luat datele astea din rechizitoriul întocmit de băiatul ăla cu Dreptul terminat la Universitatea Ecologică și master la Sibiu, ei bine, nici nu mă voi mai obosi să argumentez în vreun fel, că știm cum a ajuns în postura asta.
Tare cum au inceput de vreo luna, doua (din „pre-campanie”) sa apara comentatori iubitori de armata, de Hodor, de Revista 22. Inseamna ca au baietii bani daca s-au reactivat diviziile de postaci hraniti cu sana si covrigi.