Într-o țară în care descoperi că 2.500 de cetățeni au fost avansați la excepțional, unii de la gradul militar de absolvent până la gradul de colonel, parcă te și bucuri că mai există militari activi care au fost avansați pe bune de la gradul de colonel la cel de general de brigadă cu o stea, de exemplu.
Un astfel de om merituos este și generalul Florea Ciobanu, adjunctul comandantului Brigăzii Antiteroriste a SRI. Nu, domnul Ciobanu n-a prins teroriști după teroriști până în martie 2011, când s-a petrecut avansarea. Ba singurul nostru terorist de notorietate, Omar Hayssam, a și reușit să fugă printre berbecuți taman în Siria natală, pe vremea când Assad era democrat și prieten cu Băsescu, nu un dictator sângeros tolerat de Occident. Dar, totuși, ceva trebuie să fi făcut Florea Ciobanu ca să-și merite steaua de general – și nu ne referim aici la petrecerile pline de alcool date de subordonații săi în incinta Aeroportului Otopeni.
Deci, până la urmă, ce a făcut? Păi, ani de zile a asigurat discreția aterizării și decolării unor avioane de clasă medie pe Aeroportul Băneasa, pe timp de noapte. Desigur, nu-s avioanele alea căutate de comisii europene, căci pe alea nu le-a văzut nimeni. A, și-a mai făcut ceva: cu o săptămână înainte de eliberarea jurnaliștilor răpiți în Irak a asigurat decolarea la fel de discretă a unui avion cu 15 tone de muniție ce avea ca destinație, culmea, tot Irakul. În scripte, cele 15 tone de muniție mergeau în Irak cu un avion bulgăresc, închiriat, pentru antrenamentul noilor polițiști de la Bagdad. Dar nici în acte polițiștii cu pricina nu ar fi avut nevoie pentru antrenament de 15 tone de muniție decât dacă s-ar fi antrenat vânând prin tot Irakul răpitori inexistenți. Inexistenți, dar pretențioși, căci chiar dacă nu exiști ca răpitor, tot trebuie să te lași greu, să ții lumea în suspans și să obții cât mai mult. Fie în muniție, fie direct în cont, după fantezia generalilor și coloneilor care negociază în numele tău.