Multă lume cu simțul mirării se întreabă de ce l-a numit Victor Ponta la Interne pe îndrumătorul de doctorate Gabriel Oprea. Generalul de patru stele, fost căpitan de ciorapi și izmene cu puțin timp în urmă, ajuns profesor universitar doctor la o vîrstă la care și Einstein ar fi fost socotit prematur, e renumit pentru deșteptăciune. Între prieteni e poreclit "Minte Mică", dar în caz că Parchetul ar efectua o cercetare cerebrală cu microscopul n-ar găsi, probabil, absolut nimic. Se estimează că de-aia a și fost desemnat să-i ia locul lui Stroe.
Oprea a fost însărcinat și cu prezentarea unui raport asupra cauzelor accidentului aviatic din Apuseni. El a depus la picioarele premierului un document încîlcit și prolix, fără cap și fără noimă, fără vinovați și fără responsabili, căruia i-a pus titlul, din obișnuință, "notă informativă". Ce găsim în nota lui informativă? Găsim, la final, la capitolul "Propuneri", niște concluzii înfricoșătoare. Ca de pildă:
"…se impune (…) implementarea unor sisteme noi care să asigure în sistem de urgență stabilirea cu acuratețe a locațiilor în care se petrec evenimente aviatice, după cum urmează:
A. Sistem de localizare a terminalelor mobile în rețelele operatorilor de telecomunicații (pe cheltuiala operatorilor) asemănător obligațiilor prevăzute de lege de implementare a funcției legale de interceptare".
Generalul “Minte Mică” spune, așadar, că sistemul de localizare a apelanților de pe telefoanele mobile din rețelele operatorilor de telecomunicații NU EXISTĂ, căci el trebuie implementat pe viitor. Or, prin ordonanța 34/2008 a Guvernului Tăriceanu, emisă la presiunile UE, acest sistem de localizare a fost încredințat spre dezvoltare, implementare și gestionare Serviciului de Telecomunicații Speciale. El a fost finanțat între 2008 și 2012 cu 40 de milioane de euro de la bugetul de stat. STS a avut sarcina să facă posibil, pe bani grei, acest sistem de localizare în cadrul Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgență, și NU L-A FĂCUT, după cum spune, din imprudență, raportul lui Oprea.
Dar groaza începe abia mai jos, cînd propunerea lui Oprea referitoare la sistemul de localizare spune că urmărirea apelantului ar fi bine să se facă "pe cheltuiala operatorilor, asemănător obligațiilor prevăzute de lege de implementare a funcției legale de interceptare".
Ce concluzii tragem de aici? Păi, mai întîi, e clar că funcția de interceptare decurge brici, de vreme ce e luată ca model. Că legea îi obligă pe operatori să se facă preș în fața SRI (numita "autoritate națională în materie de interceptări") și să le pună la dispoziție toate datele tehnice ale urmăritului. Dar, pentru corecta informare a generalului Oprea, o astfel de lege NU EXISTĂ. SRI ascultă și localizează telefoanele fără mandat nu în baza vreunei legi, ci a unei decizii a ANCOM pe care o interpretează după bunul plac, timorînd operatorii de telefonie mobilă și făcîndu-i să accepte instalarea unor dispozitive SRI în camera cu servere. În general, acest șantaj se efectuează invocîndu-se aiuristic legea siguranței naționale, dar această boală e veche și incurabilă, după cum s-a scris, în repetate rînduri, în Cațavencii.
Iată, așadar, cum Găbiță Oprea, omul structurilor, l-a făcut pe Victor Ponta să-și asume, negru pe alb, o minciună catastrofală a STS, un abuz cronic al SRI și ideea că e la curent cu măgăriile celor șapte servicii care prosperă în această coabitare năpraznică.
