După zece ani de inconștiență, cu Ciucă și Iohannis afundînd armata în coșmarul neputinței totale, a venit în fruntea Statului Major un general care pare să înțeleagă situația. Ce zice Vlad Gheorghiță? Păi, zice că, avînd de doi ani un război în vecinătate, e timpul să fie luate cîteva măsuri cu privire la armata României. Una ar fi refacerea resursei umane, aproape dispărute din unități (6.000 de oameni plecați numai în 2023). Alta ar fi urgentarea legislației care permite serviciul voluntar. Ar mai fi nevoie de creșterea veniturilor militarilor și de pregătirea populației pentru o situație de criză. În fine, armata ar trebui înzestrată la nivel NATO, în principal prin relansarea industriei militare proprii. Generalul a fost rezonabil, rațional, a vorbit despre lucruri elementare, evidente, și a exprimat un adevăr cunoscut de lumea militară, dar ascuns de politicieni.
Ei bine, asupra lui s-a năpustit o întreagă armată a păcii, ieșită din ungherele partidelor și ale Serviciilor, lingăi ai coaliției, securiști de vocație și analiști ai Detașamentului Pește Prăjit, ațîțați de dorința de a-și auzi vocea și a pupa în cur o istorie perdantă, în care toată lumea stă degeaba. Fără alt argument decît ăla cu „Hai, dom’le, că vine NATO“, agenți de toată mîna și-au scos la vedere părerile, insistînd că armata trebuie lăsată așa, că România are alte priorități, cum ar fi, de pildă, marele an electoral. Unii, ca Radu Cristescu, animalul de companie al PSD-ului, utilizat la lătrături, au cerut demiterea noului șef al armatei.
Spectacolul jegos în care sînt tîrîți generalul Gheorghiță și adevărul făcut public de el într-un interviu dat Europei Libere e menit să țină armata României blocată în imobilitate. S-o țină fără soldați, fără legi, fără solde, fără armament, fără sprijinul unei industrii militare naționale și fără șefi competenți. Exact cum visează Putin, dacă vorbim aici de vise și nu cumva de acțiuni conștiente. Căci ce și-ar dori Moscova mai mult decît o armată slabă în cel mai vulnerabil sector al flancului estic? Poate doar un ordin de dizolvare imediată a unităților.
Să iei măsuri de pregătire a armatei și a populației cînd te afli la 300 de kilometri de cel mai intens și distrugător conflict de după al doilea război mondial nu are nimic de-a face cu panica, ci e o obligație constituțională, pe care o ignoră toată conducerea țării, de la Ministerul Apărării la Guvern, de la Președinție la CSAȚ, de la serviciile secrete la Ministerul de Interne și de la Parlament la Comisiile de apărare, ordine publică și siguranță națională. Cristescu ăsta e chiar membru al Parlamentului și al Comisiei de apărare, dar asta nu arată decît cît de profund au fost penetrate instituțiile democrației. Traseist veninos, abonat la funcții la stat, cu o biografie și o declarație de avere care ar fi trebuit să scoată pe teren mai multe echipe de procurori, Cristescu e genul de slugă otrăvitoare, al cărei zel îi creează stăpînului necazuri.
Prin voci ca a lui se cere păstrarea armatei în captivitatea intereselor rusești, la cheremul mulgătorilor din fosta Securitate și al licitațiilor aranjate politic. Aici e prima bătălie importantă a generalului Vlad Gheorghiță. Căci, dacă armata reușește să lichideze agresiunea internă, amenințarea rusească rămîne floare la ureche.