Nu știu dacă asta e Generația de suflet, dar e cea mai sinceră. Atât de sinceră încât și procentul semnificativ de odioși cărora le pute tot ce e legat de Naționala României mor de ciudă că nu au totuși material de ură, sunt conștienți că devin ridicoli lovind în echipa asta. Tot ce au găsit să spună unii după meciul cu Belgia – pe ton scârbit – a fost: Iată, dom’le, se vede, ce dracu’, suntem limitați!
Păi, zic, limitați de a treia echipă din clasamentul FIFA nu e chiar așa o limită pe care să nu o acceptăm.
Ține de frustrările provinciale să nu mai ai bucurii, să nu găsești satisfacție decât atunci când se scufundă corăbiile altora și când plâng oamenii în tribune.
Generația de triști – cam așa ar trebui să se numească generația suporterilor care nu pot trece peste o înfrângere cu Belgia. Că prea dăm nume doar generațiilor de fotbaliști. Poate ar trebui să ne ocupăm și de unii suporteri ori analiști.