Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

GEORGE MIHĂIȚĂ: “Cînd a fost vizionat filmul, unul dintre tovarăși a spus: «Acest film trebuie închis într-o cameră și înghițită cheia»”

Zoom GEORGE MIHĂIȚĂ: “Cînd a fost vizionat filmul, unul dintre tovarăși a spus: «Acest film trebuie închis într-o cameră și înghițită cheia»”

Actor de teatru și de film din categoria restrînsă a celor pe care lumea îi oprește pe stradă ca să-i întrebe ce mai fac. Zeci de roluri pe scenă, zeci de roluri pe platourile de filmare și alte zeci la televiziune. E directorul Teatrului de Comedie. George Mihăiță a înființat și a condus mulți ani revista pentru adolescenți Salut. Are un umor special, deopotrivă fin și percutant.

Cristian Teodorescu: În ce relații ești cu adolescența? Te întreb asta fiindcă te-am văzut interpretînd emoționat un text al unei adolescente la Festivalul Adolescenților.

George Mihăiță: E o respirație specială a mea. Atunci cînd te dedici ani mulți fenomenului adolescentin, cînd primești în zece ani zeci de mii de scrisori (pe vremea cînd aveam revista Salut), cînd editezi o carte despre adolescenți și inițiezi un proiect care ajunge lege, Ziua adolescenților (a doua duminică din luna mai a fiecărui an), ei bine, ești încărcat emoțional atunci cînd iei contact cu adolescenții.

C.T.: Cum a fost cînd ai jucat în Reconstituirea, filmul lui Lucian Pintilie care n-a avut viață lungă în cinematografele de la noi? Bănuiai că așa se va întîmpla sau sperai că…?

G.M.: Mi-aduc aminte prima cronică la film: „George Mihăiță, un tînăr cu adolescență întîrziată” (vezi prima întrebare). Cînd am terminat filmul l-am întrebat mirat pe Pintilie cînd o să am și eu un rol, așa, să simt… (mirări de tînăr necărturar). Cînd a fost vizionat filmul, unul dintre tovarăși a spus: „Acest film trebuie închis într-o cameră și înghițită cheia”. Cam așa s-a-ntîmplat cu el vreo douăzeci de ani. Un film care n-a avut premieră. Cel mai bun film românesc.

C.T.: Nu te întreb ce vîrstă ai. Ce vîrstă îți dai?

G.M.: M-am întîlnit cu o doamnă în parc. „Ce-ați mai îmbătrînit, domnule Mihăiță, cîți ani aveți?” „70, doamnă.” „Da’ ce bine vă țineți…” Tot doamna: „Nepoții, domnu’ Mihăiță?” „Nu, doamnă, frații…” Eram cu copiii mei cei mici (14 și 15). Mă plimb pe portativul ăsta, 15-70, de la Reconstituirea citire. În funcție de interlocutor. Dar și de mine însumi.

C.T.: Mi-ar fi plăcut să te văd în rolul lui Hamlet, un tînăr care se radicalizează treptat, dar care are un umor special, din ce în ce mai negru.

G.M.: Am ascultat întrebarea cu multă atenție. Bine ai zis „mi-ar fi plăcut”. Acum sigur nu-ți mai place. Ce ție nu-ți place… altuia… Am avut momente, în rolurile pe care le-am jucat, care mă puteau trimite la Hamlet. Vezi? Am avut. Am reținut întrebarea: Radical… Negru… OTHELLO.

C.T.: Acum, spectacolele de teatru se înregistrează video, așa că nu mai sînt în pericol să rămînă doar în mintea spectatorilor din sală. Revizorul lui Pintilie n-a avut această șansă tehnică. Ce alte piese te fac să regreți că n-au fost filmate la vremea lor?

G.M.: Toate marile spectacole ale teatrului românesc. Și sînt mii, nu cîteva. Nu exagerez.

C.T.: În afara scenei mi se pare că ești un om mai degrabă contemplativ și reținut. Așa e?

G.M.: Am fost reținut de cîteva ori. Contemplu și acum. Am învățat de la Horațiu, Iureș, Dabija că a fi contemplativ în viața de toate zilele te ajută să acumulezi resurse și să izbucnești pe scenă. Pentru cei care sînt în preajma-mi mai des, n-am rețineri. Știi cum zicea Al Pacino…

C.T.: Un actor prea inteligent e un actor nefericit?

G.M.: Eu sînt fericit, deci nu prea sînt inteligent. Dar cînd mă uit în jur, prind curaj (ha-ha). Cînd am avut sclipiri de inteligență, unii colegi au devenit nefericiți. Dacă în viața de toate zilele ești prea inteligent și ea talentată… Oricum, rămîn copiii. Nu-i un pas inteligent?

C.T.: Ce roluri ți-ai fi dorit și în care n-ai fost distribuit?

G.M.: Dacă ai rămîne singur pe o insulă pustie, ce obiecte ai lua cu tine… „O carte, o sticlă cu vin și o femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.” De Marin Sorescu.

C.T.: Pe vremuri, între actori și spectatori exista un fel de complicitate, din cauza cenzurii. Cum ți se pare acum sala?

G.M.: E dotată bine. Scaune italienești. Pe  vremuri nu era așa. Și era un frig… Noi dezbrăcați pe scenă, spectatorii în paltoane. Păi da, eu am plătit. Știi cum se spune: ca să ai succes pe scenă ca actor trebuie să-ți imaginezi că tu ești îmbrăcat și spectatorul e în izmene. Dacă e-invers, atunci… Să-i îmbrăcăm pe cei goi.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Piața Victoriei teleormănenilor asupra românilor de pretutindeni

    14 august 2018

    După ce  a adus drept jertfă o fecioară neprihănită cu chistolul la jartieră, aruncînd-o dincolo de gardurile de protecție ale Guvernului în ghearele balaurului cu mai multe capete, Jandarmeria Română, […]

  • Muieutică și adevăr

    14 august 2018

    Pietroaiele care au zburat vineri seară spre jandarmi s-au întrupat dintr-un cuvînt. Așa a profețit domnul Liiceanu și așa s-a întîmplat. Revoluția a urmat, ascultătoare, drumul indicat de cele patru […]

  • Jandarmurdăria

    14 august 2018

    Concluzii după ridicarea norului de fum și gaze lacrimogene: 1) Jandarmeria nu poate fi judecată cu aceeași măsură cu care îi judecăm pe cei care au participat la protest. Nu […]

  • Scopul scuză mijloacele de tracțiune ale partidelor

    7 august 2018

    Săptămîna trecută, Klaus Iohannis și-a lăst bicicleta la poartă și a intrat călare pe Dragnea în Ierusalimul liberal, în aplauzele zarafilor. Oricît de deșelat ar arăta Dragnea și oricîte măgării […]

  • Procurorul Poporului

    7 august 2018

    Din adîncul temniței, cocoșat de o pedeapsă cît eternitatea, judecătorul Mircea Moldovan, numărător de voturi la alegerile prezidențiale din 2009, povestește frauda. Moldovan era atunci membru al BEC, vicepreședinte al […]