Dacă aţi citit despre viitoarea taxă pe piscină şi aţi răsuflat uşuraţi: „S-a făcut dreptate! Şi bogaţii or să plătească!“, atunci deja ştiţi că am scăpat de criză. De-aici e simplu: Fiscul inundă un cimitir, pune pe cruce taxa de jacuzzi şi începe să trimită constant coroane cu somaţii de plată. Altfel, v-aş zice că banii care merită să fie impozitaţi se plimbă prin alte părţi, iar adevăratele vile cu piscină sînt pe Coasta de Azur, nu pe Coasta Boacii. Dar n-are sens: există în lume taxe şi mai tîmpite, pe care ai noştri nu le-au implementat. Încă.
Fără nici o legătură cu legile româneşti şi iniţiatorii lor, să trecem direct la taxa pe vacile flatulente, discutată foarte serios în Irlanda şi Danemarca. Oficial, din grijă pentru mediu, vorba unui studiu care susţine că metanul produs de vite face un efect de seră de mai mare dragul. În România, rumegătoarele sînt încă ignorate, deşi ar fi mişto o taxă aplicată sămînţarilor din Colentina şi veganelor urîte din Club A.
Şi dacă tot vorbeam de vegani, să trecem în SUA, singura ţară care a catalogat pizza drept „legumă“ şi ai cărei fermieri încă mai comandă, probabil, răsaduri de quattro stagioni şi diavola de pe net. Tennessee, Carolina de Nord şi alte state la fel de răsărite ca Vasluiul şi Gorjul la miezul nopţii interzic drogurile, dar taxează posesia. Vrei să-ţi faci ferestre în venă? Plăteşte taxa în avans, că statul oferă reduceri şi garantează anonimatul. Chestie care, din anii ’90 şi pînă azi, i-a convins pe toţi plătitorii voluntari. Toţi 79.
Dacă vă temeţi că viaţa viitoare vă rezervă un nume stupid de genul „Goagăl“, „Poliţia“, „Elwis“ sau „Tudorina“, faceţi bine şi reîncarnaţi-vă în Suedia, unde legea vă apără. Agenţia Suedeză de Taxe are dreptul să refuze orice prenume care sare calul şi să amendeze cuplurile răsculate cu 500 de euro.
Ajunşi pe final, să trecem la o prevedere care s-ar putea adopta şi mîine în România, pentru că 1) nu e taxă, ci 2) e o reducere. Germania permite companiilor private să declare şpăgile date şi să-şi mai taie, astfel, nişte euro din impozit. E drept, povestea presupune şi divulgarea şpăguitului, motiv pentru care e folosită la fel de rar ca şi un acord gramatical corect în discursul lui Becali. Dar asta nu cred să fie o problemă pentru România.