Dacă vă era dor de Bojack Horseman, cinicul centaur născut invers, cap de cal și corp omenesc, aveți ocazia să-l auziți din nou în Murderville. Varianta cu actori în carne și oase, la fel de eratică, a satirei animate cu animale antropomorfizate, la care trebuie să închizi ochii cînd vorbește Will Arnett.
Exagerez, în afară de vocea personajului principal și de absurdul situațiilor, nimic nu amintește în Murderville de epopeea semicalului din Bojack Horseman. De data asta Bojack, scuze, Will, e polițistul criminalist Terry Seattle, care, la fiecare caz, are ca partener un alt rookie, începătorul ambițios, amator, ca detectiv în probe, să rezolve crima, descoperind făptașul. Recrutul (actor, vedetă, persoană publică; Conan O’Brien și Sharon Stone sînt cele mai cunoscute nume) n-a citit scenariul și, chipurile, n-are habar ce urmează să (i) se întîmple – e, cum ar veni, un particular invitat la filmări care reacționează spontan la evenimente și livrează replicile improvizînd. Will face pe bufonul, întruchipînd toate stereotipurile detectivului de TV pe care le știe, recurge la diverse stratageme, în tentativa de a crea o situație comică: își provoacă colegul, îl pune în situații stupide, inconfortabile, îi adresează întrebări jenante și solicitări ciudate, patetice sau chiar enervante. Acțiunea, care se petrece doar în interior, transformă fiecare episod într-o piesă de teatru în șase acte: introducerea partenerului, vizita la locul crimei, cele trei interviuri cu suspecții și scena finală, setată ca un proces cu toată lumea prezentă, în care invitatul, punînd cap la cap micile indicii din interviurile cu cei implicați, încearcă să ghicească ucigașul, argumentîndu-și alegerea.
Parodie a serialelor polițiste clasice, Murderville are un concept neobișnuit, diferit de ce s-a văzut în ultima vreme pe micile ecrane. O combinație de ficțiune, emisiune de jocuri și reality show, un experiment, jumătate actorie, jumătate improvizație, de who done it, în care cazurile simpluțe, relativ necomplicate, sînt pretextul unui concurs de „Cine ghicește primul criminalul? Invitatul sau telespectatorul?“, într-un context comic forțat, de banc sec. Umorul, cînd prea subtil, referențial, prin jocurile de cuvinte cu trimitere la filme polițiste mai mult sau mai puțin obscure, cînd prea fizic, gestual, se bazează, practic, pe o maimuțăreală continuă cu momente ridicole și reacții copilărești. Rezultatul e, deci, cam hit and miss: dacă ai trecut de vîrsta farselor juvenile, nu prea rîzi la așa ceva, oricît s-ar chinui Arnett să stoarcă din invitați faze amuzante. Unii (de fapt, cei mai mulți) dintre ei, fără talente improvizatorice, par pierduți în cadru, ca actorii de teatru care și-au uitat replica. Cam tot ce le iese, în încercarea de a se ține după Will, e fața unui bolnav de Alzheimer.
Murderville, 2022-, remake american al sitcom-ului britanic Murder in Successville creat de Andy Brereton și Avril Spary, șase episode de 29-35 de minute, difuzat de Netflix.
4 vizualizări
