Există un test simplu prin care verifici dacă o teorie a conspirației a eșuat. Ea și-a pierdut forța dacă rămâne neschimbată prea mult timp, dacă își păstrează intactă varianta inițială.
Când la originea unor acțiuni politice globaliste aud că se află Soros, reacția oamenilor nu e să brodeze pe marginea acestei ipoteze, ci să treacă la altă discuție. ”A, da, sigur, Soros. Dar ce zici de meciul de ieri al Stelei?” Conspiraționismele de succes nu sunt așa, nu te lasă indiferent, ci exercită genul ăla de fascinație care te face și pe tine să vii cu amănunte suplimentare. Teoria ți se pare atât de credibilă încât sigur se leagă de alte idei conspiraționiste de-ale tale, pe care le adaugi discret, pretinzând însă că au fost acolo de la început.
Conspirația cu Soros e, cel puțin în forma ei actuală, cam fără suflu. În sensul propriu al cuvântului, nu e o teorie a conspirației despre care ai putea spune că circulă. Singurii care vorbesc despre Soros sunt Ghiță, Oprea și Bogdan Diaconu. Ceilalți ascultă ipoteza, o declară nememorabilă și trec la altceva. Printre teoriile conspirației, teoria despre Soros e un fel de Bușoi sau Predoiu. O figură fără charismă, veșnic pierzătoare, care nu convinge pe nimeni, dar de care mai auzi din când în când.
Conspiraționismele de succes se răspândesc singure. Nu știi de unde a apărut ambulanța neagră care răpește copii pentru organe. Sau zvonul că la Colectiv au murit sute de oameni, dar Guvernul le-a ascuns cadavrele. Sunt aiureli spontane, care au prins datorită unui magnetism propriu. Nu același lucru se întâmplă cu teoria despre Soros, care e vehiculată prea mult de lideri politici și de presa aservită lor și prea puțin de către conspiraționiștii sinceri. E o teorie prea artificială ca s-o mai iei în serios. E ca un Moș Crăciun din mall căruia îi tot cade vată de pe obraji.
Pe scurt, această teorie a conspirației e o variație pe tema distrugerii specificului național. Există forțe străine care sunt interesate ca românii să nu mai aibă încredere în Biserică, Armată și-n instituția căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Astea ar fi și scopurile lui Soros, care, prin fundația lui, plătește oameni și ONG-uri ca să-i promoveze interesele.
Ce-i amuzant e că preocuparea asta pentru a păstra ce-i românesc o au unii ca Ghiță, Oprea și Diaconu. E ca și cum un șofer căruia i s-a stricat mașina pe autostradă te-ar opri ca să-i facă reclamă. Probabil că de-aici vine și lipsa de magnetism a conspiraționismelor despre Soros. Atunci când îi vezi pe cei trei, explicația pe care o aștepți e în primul rând aia despre originea lor în politică, nu despre chestii care se întâmplă în societatea civilă.