Ghiță Pristanda de la Rutieră

Un concetățean de-al nostru, care s-a dus în Suedia, și-a înmatriculat acolo „personalizat” automobilul. N-a vrut numere, ci doar litere, într-o înșiruire care în Suedia nu înseamnă nimic, dar la noi are o anumită semnificație. Avea însă și un număr obișnuit în țara în care și-a înregistrat mașina. Cum nu cunosc legile suedeze ale circulației rutiere, nu știu de ce acolo o persoană care vrea să aibă pe cartea de vizită vizibilă a mașinii sale un număr special trebuie să aibă și un număr de rezervă. Să fie vorba de alternativa normală la numerele personalizate, care ar putea fi contestate din cine știe ce motive? Poate.

Domnul român care și-a înmatriculat mașina în Suedia cu literele MUIEPSD, cu care ar fi putut circula liniștit acolo, s-a văzut păgubit în țara lui de baștină și de tablele identitare ale mașinii care aveau o combinație de litere, și de cele cu care mai putea să se legitimeze la o adică, cu litere și cifre. Ba i s-a confiscat și carnetul de conducere, iar Poliția i-a deschis dosar penal.

La noi, să recunoaștem, cuvîntul „muie”, de origine țigănească, a căpătat semnificații injurioase, mai întîi în argou, de unde s-a răspîndit rapid în limbajul stadioanelor și al persoanelor care nu se sfiesc să înjure pe stradă. Cînd autoritățile suedeze aflară ce înseamnă pe românește combinația de pe numărul proprietarului mașinii, i l-au retras. Doar că polițistul român i l-a confiscat dinainte, ceea ce legal nu se făcea.

Precipitarea Poliției Rutiere autohtone după această operațiune, cu dosar penal și confiscarea permisului împricinatului, seamănă cu decizia subită pe care a luat-o Ghiță Pristanda cînd l-a băgat la arest pe Nae Cațavencu, la ordinul prefectului Tipătescu. Cațavencu îi zice lui Pristanda că e neconstituțional ce face, la care polițistul acceptă: „Curat neconstituțional. Dar umflați-l!”. N-aș vrea să cred că Poliția Rutieră a dat curs unui ordin politic, în cazul concetățeanului nostru cu „MUIEPSD”, dar m-aș fi așteptat ca vajnicii noștri polițiști să cunoască legile, înainte de a le aplica după ureche. Tehnic, Poliția Rutieră română ar fi trebuit ca mai întîi să-i sesizeze pe omologii lor din Suedia asupra naturii insultătoare, în România, a combinației de litere de pe tăblița de identitate a mașinii compatriotului nostru. Și de-abia după ce suedezii ar fi decis că „numărul” mașinii trebuie retras, să-i ia carnetul posesorului, fiindcă circulă cu un număr care a devenit ilegal. Altfel, Poliția Română a acționat conform unei haiducii politice de rahat, în care sergentul de stradă execută ordinele superiorilor numiți politic, iar la un caz de ceva, tot el o pățește. După ce s-a pus dandanaua în mișcare, se trezește Poliția Română că i-a deschis degeaba dosar penal tipului, căci omul nu încălcase nici o lege.

În O scrisoare pierdută, Ghiță îi prezintă scuze lui Cațavencu, „Să pardonați, coane Nicule”, după ce îl scoate de la „hîrdăul lui Petrache”. Noul Pristanda din Poliția Română a dat-o mai întîi într-o bîlbîială printre legi, apoi a renunțat subit și  la dosarul penal. Dar dacă nu ieșea un scandal uriaș din acest fapt divers care a transformat un anonim într-o celebritate, dandanaua asta s-ar fi putut transforma într-un proces kafkian.