Incredibil, din păcate şi logic. Prins cu valiza de bani destinată mituirii jucătorilor, Gigi este achitat de Justiţie.
Reporter: Cum puteţi dumneavoastră să fiţi achitat?
Gigi Becali: Ne-ne-ne-ne, dar tu mă vezi ca pe un hoţ, ca pe o lichea? Bă, tu ştii cu cine vorbeşti aici?
Rep.: Da, cu Gigi Becali, ciobanul, cu Gigi Becali, omul cu bani în buzunar, Gigi Becali, megalomanul, Gigi Becali…
G.B.: Domnule, eu nu-ţi permit să mă insulţi.
Rep.: Păi, nu suportaţi adevărul? Nu suportaţi să vi se spună ce sînteţi?
G.B.: Eu nu sînt ce spui tu.
Rep.: De ce?
G.B.: Că nu vreau io să fiu ce pizda mă-tii mă face.
Rep.: Dar ce vreţi să fiţi cînd veţi fi mare?
G.B.: Io nu înţeleg de ce vorbesc io cu tine.
Rep.: Nici io, vă place popularitatea.
G.B.: Io sînt om bun, tu eşti o jigodie.
Rep.: Io nu sînt ce spuneţi dumneavoastră, cum nici dumneavoastră nu sînteţi ce spun io.
G.B.: E duminică, sînt calm, calm, calm, du-te, bă, în pizda mă-tii.
Rep.: Ce sînteţi?
G.B.: Eu sînt…
Rep.: Ce sînteţi? Doar Becali?
G.B.: Eu sînt un om care a făcut în ţara asta mai mult decît a făcut neam de neamul tău. Mai mult decît toţi românii la un loc. Mai mult decît…
Rep.: Dumnezeu?
G.B.: Bă, tu îţi baţi joc de mine!
Rep.: Nu suportaţi?
G.B.: Păi, la banii mei, la ce om sînt, nu! Cum să te las pe tine, un puţoi, să-mi dai peste nas? Cum? Cum?
Rep.: Ştiţi de „hainele cele noi ale împăratului“?
G.B.: Ce pizda mă-tii vii cu crime la mine, scîrbosule?
Rep.: Să ştii carte e semn de normalitate, să suporţi glumele e semn de inteligenţă.
G.B.: Du-te, bă, în pizda mă-tii!
Rep.: A fi prins cu banii în valiză şi a scăpa, iar.
G.B.: Păi, vezi? Voi ăştia, haimanalelor, nu înţelegeţi nimic din cum este viaţa. Bă, tu ştii că io voi fi primarul Bucureştiului? Scrii? Bă, tu ştii că io fac din Steaua campioană? Scrii? Scrie de bine de Becali, scrie că aşa va fi! O să mori de foame, bă, cu prostiile astea ale tale!