Ca un adevărat fute-vînt al liberalismului românesc, Gigi Becali și-a pus săptămîna trecută în funcțiune priapismul ortodox, penetrînd de-a valma prezentatoare de știri, juriști, sociologi și inocenți patroni de televiziune.
Fiindcă vorba nu-i bîtă, deci neexistînd corp delict, ci doar un soi de porc delict care nu e luat în considerație de Codul Penal, ciobanul mistic a pendulat cu seninătate între băga-mi-aș și suge-mi-ați, cum pendulează de obicei între biserică și palat.
Așa cum nu poți da în judecată grindina sau ploaia, nici Gigi Becali nu-i tîrît la tribunal căci, considerîndu-se un soi de fenomen meteorologic, euroiul parlamentar se abate cu dejecțiile-i lingvistice asupra preopinenților în așa hal, încît la înghesuială să pară că s-au băgat cu toții de bunăvoie în portbagajul mîrlăniei sale.
S-a lansat pe piață ideea că Gigi Becali ar fi o creație a presei, un produs al mass-mediei, pe care nu-l poți stîrpi decît ignorîndu-l. Din nefericire pentru noi toți, el nu poate fi ignorat, căci este produsul pur al banului șmecherit și nemuncit, care stă la temelia capitalismului mioritic. S-ar mai fi bătut televiziunile pe mecla sa dacă ar fi rămas un simplu comersant de brînză de burduf la o tarabă din Matache Măcelarul? L-am fi zărit cel mult o dată la telejurnal, cu ața mămăligii în portofel și cu greutățile măsluite pitite în izmene de frica Poliției Economice.
Deși pare o blasfemie, nu mă pot abține a cita un fragment din Elegia a zecea duineză a lui Rainer Maria Rilke, în care, să mă ierte Dumnezeu, organul sexual al banului e leit Gigi Becali:
“O, cum ar strivi un înger, sub tălpi, bîlciu-amăgirilor,
mărginit de biserică, cea cumpărată de gata;
curată, închisă, dezamăgită, ca o poștă, dumineca.
Afară însă, de-atîta bîlci, marginile se încrețesc.
Scrînciob al libertății! Jongleri și scafandri ai zelului!
Și tirul cu mogîldețe ale fericirii boite,
unde țopăie la țintă ceva, și zornăie ca tinicheaua,
cînd unul, mai abil, nimerește. Hazard și aplauze
îl duc amețit mai departe; tarabe pe gustul oricui
cheamă, țipă și trîmbițează. Adulții însă au ceva
mai grozav de văzut, cum banii se-nmulțesc anatomic,
nu numai pentru distracție: organul sexual al banului,
totul, întregul, acțiunea – asta instruiește, asta te face fertil…”
Publicat în Cațavencii, nr. 2 (80)/2013
Dacă săptămâna precedentă priapismul pomenit se insera aproape fără să-l ”simță” ăi posedați sau dacă l-au simțit, l-au mângâiat pe astrahan ca de bună purtare, de săptămâna aceasta, priapismul a trecut la escaladă. Nu mai e mult și intră în parametrii considerați normali pentru o astfel de afecțiune, chiar până la slobozirea peste poporeni, cu parfum de agheasmă produsă la Palat în cristelnița înconjurată de behăitoare patrupede.