Pare că Gigi Becali a ajuns la vârsta înțelepciunii. E mai calm, mai rațional, mai cu picioarele pe pământ și cu câteva repere morale care nu-i permită să alunece pe panta delirului. Ce-i drept, totul ține de perspectivă.
Dacă te gândești că a ajuns Gigi Becali să fie chemat la consultări la Președinție, să-și spună și el părerile despre reforme și să ia Președintele notițe, mai că îți vine să te întrebi un sincer what the actual fuck?! Când însă privești asta raportat la faptul că și Anamaria Gavrilă a mers acolo, păi, în cazul ăsta, Gigi Becali e lumină, far călăuzitor, Nobel în pace și economie simultan. Unde mai pui că, la recepția de la Cotroceni, omul și-a cerut scuze pentru acuzele din campanie, ceea ce nu-i puțin lucru pentru Gigi.
Mai apoi, e suficient să te uiți la inepțiile solicitate de făptura Anamaria, care a fost și ea la consultări, respectiv eliminarea din discursul public a unor „concepte” precum „pro-european” sau „extremist”, că nici nu mai trebuie să analizezi ce a zis Becali. Ar putea fi mai rău de atât? Nu, clar nu! N-a fost însă nici perfect.
Becali a susținut, ca măsuri de redresare economică, introducerea impozitului progresiv, o chestiune care e long overdue, ca să zic așa, să înțeleagă și Anamaria Gavrilă. Dacă Gigi chiar înțelege sau nu efectele introducerii impozitului progresiv e mai puțin important. Mă îndoiesc că îl doare pe el capul de echitate, de scăderea poverii fiscale asupra celor cu venituri mai mici ori despre responsabilitatea socială a celor care au venituri și profituri mai mari. Până la urmă, sunt suficiente câteva argumente simple, simpliste chiar: Impozit progresiv, ca în Germania! Nu e nevoie de explicații economice și sociale detaliate. De fapt, e cam clar că Gigi nu înțelege chiar totul, căci la pachet cu impozitarea progresivă a propus și creșterea TVA, o chestiune care nu ține deloc de echitate și afectează pe toată lumea, pe cei cu venituri mari sau mici deopotrivă, fiind o taxă universală, plătită de consumatorul final.
Poate că Gigi a devenit, cu adevărat, mai înțelept odată cu vârsta. Sau poate că e același excentric sărit de pe fix, doar că se mișcă mai lent, de la vârstă. Sau poate că am ajuns atât de jos cu clasa politică, că un Gigi în etate pare să lumineze holurile Parlamentului.