Nimic nu-i place lui Gigi mai mult decît să simtă teancul de euro în buzunar, să și-l mîngîie cînd trece pe lîngă cerșetori, la fel cum își mîngîie pedofilii șlițul cînd trec prin dreptul școlii primare. Și îi place să vorbească despre sume, să le pronunțe cît mai nepăsător. Cu cît suma e mai mare, cu atît o aruncă mai scîrbit din gură, ca pe o flegmă care de mult îl deranjează.
Chiricheș cică valora, înaintea meciului tur cu Ajax, 10 milioane de euro. A făcut un meci prost și nu a mai putut fi dat. Lui Gigi îi venea să-l omoare pe băiat, să-l bage în portbagaj sau să-i pună pe niște cunoscuți de-ai verilor lui să-l ciomăgească.
După meciul retur însă, Chiricheș face 20 de milioane. Și asta la un calcul rapid. Chiricheș a ieșit din pasa proastă cu o frumusețe de pasă de gol și cu un gol superb. A fost mîna lui Dumnezeu, că-l dădea Gigi aproape de pomană, pe 10 milioane de euro. Mîna lui Dumnezeu i-a turnat plumb în picioare la Amsterdam, ca să nu-și ia Gigi țeapă. Mîna lui Dumnezeu sau a Sfîntului Gheorghe.
Dar acum Gigi s-a învățat minte, nu-l mai dă pe Chiricheș. Peste trei ani de zile va valora 30 de milioane de euro. E logic, la fel de logic ca intervenția divină din meciul retur cu Ajax. Din acest moment, oricum, Chiricheș e în co-proprietate: jumate Gigi, jumate Sfîntul Gheorghe și Dumnezeu. Păi, dacă-l dă pe 30 de milioane, el ia doar 15. Nu rentează. Mai bine îl mai ține șase ani și, la cum bagă băiatul antrenamente și divinitatea bulan în el, poate că jumătatea lui Gigi va ajunge să valoreze măcar 30 de milioane prin 2020. Altfel nu se merită.
Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013
