În celebra sa lucrare Arta războiului, generalul chinez Sun Tzu îi recomanda cititorului să-și cunoască dușmanul ca pe sine însuși. O înțelepciune tactică utilă tuturor celor hotărîți să-și confrunte adversarii, rămasă valabilă pînă azi. Dar cine ți-ar fi vrut răul, omule care ai trăit în ăștia 2.500 de ani de-atunci?
Vikingii. Cei mai sălbatici războinici ai Evului Mediu european. Trei secole și ceva (793-1066 d.Ch.) de teroare made in Scandinavia, care trec greu pentru vecini, anglo-saxonii de pe insula britanică și francii din alianța triburilor germanice, locuitori ai vestului continentului. Crescut de mic cu toporul în mînă, vikingul călit în frigul Nordului învață să construiască bărci, să lanseze raiduri devastatoare la mare distanță și să lupte pînă la epuizarea totală – ferocitatea sa e celebrată în comunitate și premiată cu bunurile învinsului. Curaj nebun și brutalitate extremă, prin asta se caracterizează expedițiile piraterești cu atacuri-surpriză (blitzkrieg, cum vor fi numite vreo mie de ani mai tîrziu) ale acestor păgîni neînfricați, plecați de-acasă către moartea eroică, deschizătoare a drumului spre Valhalla, paradisul lui Odin, în care îi așteaptă porci la proțap, open bar și Valkyrii la liber.
După declinul erei vikingilor, în timp ce Ordinul Cavalerilor Templieri abia își înrola primii nobili-călugări apărători ai creștinismului în Cruciade, pe cealaltă parte a globului, samuraii erau deja clasa militară a Japoniei feudale. Onoarea absolută și loialitatea față de shogun stăteau scrise cu sînge în Codul Bushido al acestor maeștri ai artelor marțiale, intrați în meditație și concentrare cu arcul și katana, faimoasa sabie atît de ascuțită încît putea decupa un om în două. În panoplia samuraiului se mai adăugau, obligatoriu, pumnalul pentru seppuku, sinuciderea rituală de după orice eșec, și pensula, tușul și hîrtia de orez, necesare caligrafierii ultimelor sale cuvinte din poemul de autocondamnat la moarte.
Mai încoace, spre zilele noastre, forțele speciale au devenit vîrful de lance al asaltului împotriva oricărui fel de amenințare. N-ai vrea să fii ținta luptătorilor din trupele SEAL ale Marinei americane, specialiștii războiului pe teren, în aer și în apă, antrenați să învingă indiferent de condiții, după o pregătire spartană dusă la limita suferinței corpului și minții, într-un stres maxim pentru fizic și psihic. În procesul dur de selecție, care durează un an, mulți masculi alfa abandonează, procentul de promovabilitate fiind de doar 10-15% – puținii supraviețuitori sînt acceptați într-o frăție a războinicilor comparabilă cu Delta Force, gruparea similară a colegilor din Armata SUA. Pare, deci, cumva ciudat că acești experți ai armelor au pierdut două elicoptere UH-60 Black Hawk în conflictul cu rebelii somalezi sau au dat cu un Stealth Black Hawk de pămînt la desantul aerian de la reședința lui Bin Laden, ca să enumerăm doar două erori militare impardonabile. N-a fost ca și cum o firmă de pază românească ar fi trimis niște bodyguarzi pensionari în supermarket-uri sau farmacii.
History’s Greatest Warriors analizează selecția, pregătirea, tehnica de luptă, arsenalul și misiunile soldatului profesionist din Antichitate și pînă azi. De la lance, spadă și scut la drone, de la mercenari care luptă pentru avere pînă la războinici devotați unei cauze, fie ea clan, țară, rege sau Dumnezeu, istoria omenirii a cunoscut diverse forme de societăți dezvoltate în cultura războiului, care au produs generații de maeștri în arta morții inamicului. De pe lista asta a marilor luptători ai lumii, întocmită de americani, lipsesc însă gladiatorii Romei antice, elita Imperiului Otoman – ienicerii, agenții SAS-ului britanic sau combatanții Legiunii Străine franceze. Poate că vor fi incluși într-un viitor sezon. Unul făcut de europeni: în genul ăsta de glorificare a bătăușilor, fiecare ține cu tabăra lui.
History’s Greatest Warriors, 2026-?, trecerea în revistă a unor trupe militare celebre în istoria lumii, regizat de Sebastian Cluer, opt episoade de 42-43 de minute, difuzat de History Channel.