Azi, la data generării acestui text, e luni. E dimineață, după fusul orar al Europei. Mai dă Europa ora exactă în fotbalul mondial? Mulți declinologi se grăbesc să cînte prohodul valorilor născute pe bătrînul continent. S-a tot vorbit despre Noua Ordine a Mondialelor. Băi, chiar așa o fi? La jumătatea fazei optimilor, hai să vedem ce echipe au ajuns pînă aici, în selectul club cu 16 membri. Te uiți pe tabloul cu echipe, te uiți și pe planiglobul cu confederațiile afiliate FIFA. Tii, ce să vezi? Descoperi că, una peste alta, contrazicînd atîtea idei luate de-a gata, ierarhiile de pe Planeta Fotbal nu s-au tulburat în mod dramatic. În optimi, din zona CONCACAF, au ajuns Mexicul, SUA și Canada, adică țările-gazdă. Bravo lor, cinste lor, gazde bune, echipe chiar bunicele. America de Sud își urmează destinul consacrat, tot cu Argentina, Brazilia și Columbia. Din fericire, golanii din Paraguay se duc acasă. O meritau măcar pentru a păstra codul bunelor maniere în fotbal. Asia e marea absentă. Păcat de Japonia, păcat și de dărnicia șeicilor, care tot pompează bani, doar-doar s-o inspira mai mult talent supușilor. Acest nou episod, care lasă în urmă jumătate din populația Terrei, ridică iarăși eterna întrebare filozofică: de ce nu s-o lipi fotbalul de chinezi și de indieni?
Ajungem astfel și în Africa, presupusul continent vedetă al actualei ediții World Cup. Reprezentativele africane au promovat buluc și majoritatea tot acolo au rămas. Băieții din Insulele Capului Verde rămîn, indiscutabil, simpaticii simpaticilor. În rest, Africa a mers mai departe în optimi cu două echipe. E vreo surpriză că Egiptul i-a eliminat pe hăndrălăii din Australia, rugbiști specializați în transformările de la 11 m? Ce surpriză o mai fi că s-a calificat Marocul, semifinalista ediției precedente? Africa nu mai e demult doar o pată de culoare, așa cum a rămas doar în mintea unora. La o adicătelea, ca să venim pe acasă, în Europa, putem rămîne calmi. De ce ne-am duce după fentă, luîndu-ne după ăia care trîmbițează ascensiunea continentului negru? Africanii sînt tot un fel de europeni, la fel ca noi. Valoroșii băieți din Maroc sînt născuți în Europa. Totodată, dacă ne gîndim doar la Măreața Franță, cea mai bună echipă de la Mondiale, merită să subliniem vîna unor fotbaliști cu origini africane, educați în spiritul cerebral al Occidentului: Mbappé, Dembélé, Olise & Co., urmașii lui Voltaire și ai lui Descartes. Joi, la Boston, în sferturile de finală, joacă europenii din Maroc cu africanii din Franța. Deci și prin urmare, stimați iubitori de mari surprize sau de predicții de fetiște, stați liniștiți la locurile voastre. Chiar dacă și-o mai fi pierdut din farmecul poeziei de odinioară, globalizat tot mai mult, fotbalul de la Mondiale rămîne tot cel mai frumos sport din lume, născut și mereu reinventat pe boșorogul nostru continent. Ne plîngeam de milă, dar, ca să vezi, chestia e că și de data asta, la World Cup, cele mai bune echipe de pe planetă joacă doar „europenește”. Hai Europa! Hai România!