Nu-i frumos să-i spui uneia că e Carinoasă! E o judecată superficială despre un om, o sentință gratuită, aruncată fără a cunoaște acea persoană. Așadar, să ne apropiem. Evident, cu mare grijă, ca să nu ne lovim de bîrnău.
Trebuie să căutăm mai în profunzime. Acolo își vor atinge miștourile esența. De ce, pînă la urmă, nu ar merge să faci glume pe seama aspectului interior al unui om? Să să faci mișto de defectele și imperfecțiunile sale profunde…
Cum ar fi să-i spui unuia: "Băi, borîtule, cu ficatul ăla cît capul Oanei Roman crezi tu că mă impresionezi?" Sau: "Nenorocitule, eu, să am colonul tău, n-aș mai avea tupeu să ies din casă!" Sau: "Frate, să vorbești cu mine cînd ți-or crește trigliceridele. Pînă atunci, mucles!"
Cred că ar trebui cultivate astfel de miștouri doar și pentru faptul că îi va forța pe copii să învețe mai bine la orele de Anatomie, ore care ar părea, e drept, ca o adevărată școală vadimistă de înjurături.
Imaginați-vă o discuție între mamă și copilul care se întoarce de la școală plîngînd:
– Mami, nu mă mai duc la școală, că îmi spun colegii Pancreas!
– Cine?
– Păi, Enzimă și Hematie!
– Și proasta aia de învățătoare, cu apendicele ăla de țărancă, nu a zis nimic?…