Buzdugan și Morar au fost păcăliți cu marfă de proastă calitate. Au găsit pe câmp niște glume abandonate și le-au încărcat rapid în portbagaj, ca să le dea la radio. După meciul României cu Congo, ei s-au lansat într-o diatribă umoristică la adresa fotbaliștilor africani, bazată pe ideea de maimuță. Amuzanți nu erau decât unul pentru celălalt. Ofensatori și rasiști, da. Cel mai mult îți lua ochii, însă, o anumită precaritate mentală pe care n-ai ghici-o la un adult. Nimeni n-ar mai face glume cu negri și maimuțe, la un post de radio comercial, în 2016. Rasiștii se mai cenzurează, își ascund ura față de negri în spatele unor argumente cu pretenții. Atunci când insultă, încearcă să pară că a fost vorba despre altceva. Se grăbesc să te asigure că au prieteni negri. Se declară fani ai hip-hop-ului. Îl simpatizează pe Obama. Buzdugan și Morar n-au depus nici un efort să pară că nu sunt rasiști și că apropierea pe care o fac între congolezi și maimuțe nu-i o formă primară de ură și dezumanizare. De aceea, seria lor de glume cu africani ridică o serie de întrebări.
- Cum arată pentru ei rasismul?
Dacă a face glume cu maimuțe pe seama negrilor nu e o formă de rasism, atunci ce mai e rasismul? La școala pe care ar trebui să o frecventeze pentru a deveni membri funcționali ai societății, Buzdugan și Morar ar primi un astfel de subiect: ”Definiți rasismul. Exemplificați printr-o glumă furată de pe Internet”. În campusurile americane, lumea se întrece în finețuri despre microagresiuni, spații sigure și trigger warnings. Niște studenți s-au arătat ofensați de prezența unor inscripții cu Trump 2016 în apropierea căminului lor. Dacă porți pălării mexicane ironic, dar nu ești mexican, ești acuzat de apropriere culturală și lipsă de respect pentru identitatea celuilalt. Sclavia în opere de ficțiune le produce studenților de culoare o stare de disconfort. Faptul că trăim într-o lume eterogenă și diversă, dar în care raporturile de forță dintre culturi s-au păstrat, dă multe bătăi de cap. Nu și unor realizatori superficiali de la Radio Zu, pentru care negrii pot fi cazați cu maimuțele în aceeași glumă.
- Cum arată pentru ei umorul?
Atunci când spun gluma aia despre antrenorul congolezilor care se închină la cimpanzeu, Buzdugan și Morar râd ca la un episod bun din Seinfeld. E o glumă bună, au ei impresia. Poate cea mai bună pe care și-au însușit-o în ultimul timp. Faptul că amintești de maimuțe într-o frază despre negri transformă o chestie fără sens într-o poantă meritorie. Mulți le reproșează că dau pe post glume furate de pe Internet. De fapt, nu lipsa de originalitate e problema lor. Dacă ar face o selecție serioasă a celor mai haioase chestii care apar, dacă ar citi fără sursă numai observații istețe făcute de Louis CK, schițe din New Yorker și glume din prozele de început ale lui Woody Allen, nimeni nu le-ar zice nimic. Pe ascultători nu-i interesează sursa. Ei aleg, totuși, să dea chestii cu Father Chicken și Father Monkey, ideale pentru oamenii care nu știu că, atunci când traduci o chestie, sună altfel.
- În ce an au impresia că suntem?
Una dintre glumele cu congolezi pe care le-au făcut se baza pe expresia ”coadă de maimuță”. Ceea ce oferă un indiciu despre perioada istorică din care provine gluma, pentru că nimeni nu mai folosește acum sintagma asta. E ca și cum ai spune că ai celular, nu telefon mobil sau smartphone. Cică imediat ce au dat pe post glumițele cu congolezi a sunat anul 1998, care și-a cerut expresia înapoi. N-ar fi făcut gestul ăsta, dar și pe el îl sunase, de pe un telefon foarte rudimentar, secolul al XIX-lea, care și-a revendicat atitudinea retrogradă față de oamenii de altă rasă.