Ce poate fi mai stupid decât să faci referință, când vine vorba de mâncare, la perioada comunistă? Și mă refer aici la perioada cea mai stupid ceaușistă din perioada comunistă – anii ’80, când săreau oamenii pe mașina de carne și mușcau din tablă, când îți cădeau gagicile la picioare dacă râgâiai damf de salam de Sibiu, când două felii de parizer și un pachet de Kent te poziționau în clasa oamenilor înstăriți. Anii în care imbecilul și soția plăteau datorii externe într-un cor de mațe goale.
Cris-Tim a scos acum o gamă de produse numite Gostat.
Reclama o știți. Poate știți și bancul după care a fost făcută. Iar când zic că a fost făcută după un banc din perioada comunistă, o zic în sensul că nu s-a schimbat nici o literă a bancului. Reclama e o transpunere – unu la unu.
Unui tip i se face rău, se sprijină de un zid. În spatele lui, își dă seama după câteva minute, s-au adunat deja câteva zeci de persoane. S-a făcut coadă. Omul zice că acolo “nu se dă nimic”, că i s-a făcut rău și s-a oprit câteva clipe ca să-și revină. Și-acum de ce nu pleci? – e întrebat belicos. Aa, păi, cum să plec acum, când sunt primul la coadă?!… – vine poanta de final.
Umorul bancului apare din faptul că orice s-ar fi dat, orice produs ar fi fost adus în magazinele goale din anii ’80 era binevenit. Dacă cineva s-a așezat să aștepte undeva, lângă un magazin, e clar că știe el ce știe, “se bagă ceva”. Acest impersonal “se” reprezenta însăși puterea statului, voința lui de nepătruns, stăpânită de mofturi – nu însemna că dacă se stă la coadă, se și apucă ceva.
Gostatul, gospodăria agricolă de stat, a dat istoriei și mentalului colectiv puiul de Gostat. El era reprezentarea pur animală a omului nou creat de economia ceaușistă: slab și fără viitor.
Puii de Gostat erau niște fantome vineții cu aport caloric egal cu al unei cârpe de șters praful. Vârful de gamă al acestui produs a fost ceea ce se numea în epocă “Frații Petreuș”: doi pui într-o pungă, care abia ajungeau să cântărească împreună o jumătate de kilogram. Evident, chiar și aceste piei dezgustătoare lipite pe niște oase erau vânate de români la cozi interminabile. Cozile astea pe care le ia acum la mișto Cris-Tim.
După mintea mea, doar un bolnav mintal ar putea să gândească un astfel de produs.
Cu vreo trei ani în urmă, Cris-Tim a scos pe piață o gamă de produse lactate numită “Mândruța”. Da, Mândruța era o vacă. Una fericită, mândră, cel puțin așa apărea pe cutia de lapte. Pe aceeași cutie de lapte apărea și un semn cu o frunză verde și scrisul “EcoFerm”. Chiar și ultimul dobitoc s-ar fi gândit imediat: Aa, ia uite, frate, ce tare vaca asta, Mândruța, e de la o fermă ecologică! Altfel de ce ar scrie EcoFerm? Că doar nu sunt niște impostori care vor să ne facă să credem altceva…
Simplu: nu, ferma nu era deloc ecologică. Era “în curs de”…
Altfel, legat de asta cu Gostatul, ce să zic, de-abia aștept reclamele la Artrostop și Ben Gay făcute de Cris-Tim: o mică scenetă în pușcărie la Sighet. Cu Vișinescu și Fecior care-i trosnesc pe niște bătrâni. Dar bătrânii zâmbesc flegmatici, pentru că ei știu, se vor da cu Artrostop și Ben Gay.