Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Gravity. Sau de ce Cuarón nu e Kubrick

Zoom Gravity. Sau de ce Cuarón nu e Kubrick

Sînt niște lucruri care nu mi-au plăcut (atenție, spoilere masive).

1. După ce vedem o icoană ortodoxă pe bordul navetei Soiuz (prim-plan, ca să ne intre bine-n cap ce vrea să spună omul), Cuarón simte nevoia să plaseze o statuie a lui Buddha pe bordul modulului chinezesc (idem). Deci fie sîntem tîmpiți cu toții și, pentru că n-am înțeles nimic din prima, e nevoie de o reiterare grosieră a mesajului divin, fie Dumnezeu e chiar peste tot (time, space, stuff). Iar în cazul ăsta nu înțeleg de ce nu s-a umblat puțin la soundtrack. Ar fi mers ceva de genul Ave Maria sau Hare Krishna, Hare, Hare.

2. Cînd Ryan (Sandra Bullock) decide să renunțe, abandonîndu-se vidului cosmic, apare brusc în hublou mecla nonșalantă a lui Matt (George Clooney). Evident, o plăsmuire salutară a minții ei obosite, care o convinge pe săraca femeie să lupte pînă la capăt pentru supraviețuire. Iar asta în condițiile în care o soluție elegantă era perfect la îndemînă: în loc să ia lecții de viață de la o stafie, Ryan ar fi putut auzi la postul de radio chinezesc o melodie de la ea de-acasă, un mieunat familiar de pisică, ceva, orice, capabil să producă declicul psihic necesar continuării acțiunii.

3. În mod cu totul gratuit, melodramatic și manipulatoriu, Ryan e o femeie singură, a cărei fetiță a murit în urma unui accident stupid. Deci sîntem somați să empatizăm masiv cu personajul, de parcă pînă atunci ne durea fix în cur ce se-ntîmplă cu supraviețuitorii misiunii spațiale în speță.

În fine, și cel mai important: 4. Nu e nimic echivoc în cosmosul lui Cuarón. Filmul în sine livrează doar răspunsuri. Nu dileme. Explică, nu problematizează. Enunță, nu sugerează. Dincolo de grandiosul spectacol vizual, Gravity*, o gaură neagră la nivel de scenariu, nu se deosebește cu nimic de SF-urile hollywoodiene care-ți livrează programatic, mură-n gură, despre ce este vorba în vidul misterios care ne înconjoară planeta.

Inutil de precizat că domnul Stanley Kubrick n-ar fi făcut nimic din toate acestea. Stanley Kubrick, cu care Cuarón este comparat acum, cînd și-a burdușit cariera c-un SF cu totul remarcabil din punct de vedere vizual, pe care critica de film americană s-a grăbit să-l plaseze, mai mult sau mai puțin nuanțat, în proximitatea Odiseii spațiale 2001. De altfel, Cuarón însuși s-a străduit să încurajeze acest riscant paralelism. Gravity mustește de trimiteri la opera de căpătîi a maestrului Kubrick, de la pixul care se rotește haotic în imponderabilitate la poziția fetusală pe care o adoptă doamna Stone cînd o vedem pentru prima oară în chiloți. Personal, cred că Gravity face, într-adevăr, ceva notabil. Dar în legătură c-un alt film, de un cu totul alt calibru metafizic: exprimă, în ultimele sale trei minute (ieșirea femeii din marea primordială care-i salvează viața), ceea ce a bălmăjit Ridley Scott în două ore de Prometheus.

Altminteri, da, trebuie să recunosc, filmul lui Alfonso Cuarón este, fără doar și poate, o capodoperă tehnică despre care se va vorbi mult la Oscarurile de anul viitor. Dar nu e capodopera pe care o așteptam. Iar dacă tot veni vorba despre cît de frumos se vede Pămîntul din spațiu, permiteți-mi să vă aduc aminte de primele opt minute din Melancholia lui Lars von Trier. Ei bine, cam despre asta este vorba.

* Gravity 3 D: Misiune în spațiu (SUA, Marea Britanie, 2013). Regia: Alfonso Cuarón. Cu: Sandra Bullock, George Clooney.

1 comentariu

  1. #1

    Eu m-am gandit la Barbarella cand am vazut scena de striptease spatial. Cu toate gaurile din scenariu. Gravity va fi primul film 3D care va lua Oscarul pentru cel mai bun film.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
  • Peisaj cu tractor românesc trăgînd cu lanțul de Coloana Infinitului

    23 aprilie 2024

    Scuip sînge ca Bălcescu și nu sînt în Sicilia, să-mi scurm în cimitirul săracilor culcuș. Goniți-mă cu pietre să întregesc familia celor cu țara-n traistă, de sila voastră duși. Cînd […]

  • Nebunii care se visează președinți

    22 aprilie 2024

    Gafa cu desemnarea lui Cîrstoiu pentru Primăria Capitalei va avea consecințe la celelalte alegeri. Împreună și separat, PSD și PNL vor pierde voturi, vor fi obligate să-și schimbe tactici, oameni […]

  • Monologul unui telefon cu fise, rămas fără certificat de revoluționar

    16 aprilie 2024

    Prea mult sictir, prea multă operetă și un exces nebun de figuranți, a mai rămas puțină Julietă și un profesor de-ngropat talanți, și-o urmă de Romeo în culise descoperită de-un […]

  • Adio, Army

    15 aprilie 2024

    Cînd aliatul Rusiei atacă Israelul și se pregătește să complice și mai mult socotelile de securitate ale lumii civilizate, te întrebi iar, a suta oară, unde sînt banii armatei române. […]

  • Invitație la nuntă

    9 aprilie 2024

    Nimeni nu-i simte îngerului lipsa (mecanic de-ntreținere în cer). Veniți să reparați Apocalipsa, că dă Natura în marșarier! Cel care-a scris că veacul ăsta jalnic va fi religios ori de […]

  • Generalii lui Piedone

    8 aprilie 2024

    De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la […]

bijuterii argint