Greaua moștenire a doamnei K.

An de an, în luna februarie răpăiau tobele și trâmbițau surlele, anunțând noi și noi victorii pline de glorie pe frontul fără de limite al anticorupției. Presa era invitată la sediul Direcției Naționale Anticorupție, înghesuită într-o cameră nu neapărat mare și pusă să aștepte. La un semn, calea i se deschidea în față și în sală intra, călare pe un superb armăsar verde ce se profila pe pereți, un mândru cavaler fără teamă și fără prihană. În zornăitul armurii și-n cântecul suav al bufnițelor, cavalerul descăleca, iar oamenii vedeau că, de fapt, este vorba despre o zeitate. Despre chiar zeița anticorupției, doamna noastră Laura Codruța Kövesi. Cu vocea-i tunătoare și în același timp delicată, doamna recita bilanțul anual: am făcut atâtea dosare, am trimis în judecată atâtea, domnul Negulescu, de la Ploiești, a strălucit din nou, suntem buni, suntem aici, se impune să ne aplaudați și să ne adulați.

În fiecare an, cât a stat doamna K. la DNA, bilanțurile au fost triumfale și triumfaliste. Iar lucrul cu care se lăuda cel mai mult doamna era numărul mic al achitărilor în dosarele DNA, comunicat îndeobște sub formă de procent.

Pentru ca triumfalismul piaristic să nu se împiedice de adevăruri sau de amănunte, statistica asta cu achitările a fost introdusă în practica bilanțurilor doar ca să fie. Onest ar fi fost să se comunice doar numărul achitărilor în dosarele DNA, dar n-ar fi dat bine la procente. Era nevoie de ceva care să arate eficiența instituției. Așa că s-a inventat un mod de raportare absolut irelevant: toate achitările definitive din dosare DNA care se sfârșeau într-un anume an erau raportate la numărul de inculpați trimiși în judecată în acel an. Numai că achitații fuseseră trimiși în judecată cu ani înainte, nici măcar toți în același timp. Ce legătură avea un inculpat dintr-un dosar trimis în judecată în 2014 cu un inculpat dintr-un dosar din 2008, achitat în 2014? Nici una, cu excepția statisticilor inutile. Căci nu puteai și nu poți nici azi să apreciezi profesionalismul și eficiența procurorilor care lucrează azi la DNA în baza dosarelor făcute de procurorii care lucrau la DNA acum zece ani.

Dar tipul ăsta de comparație a ajutat-o enorm pe doamna Kövesi. În primul rând pentru că, lucrând cu judecătorii în baza protocoalelor în care era prins și SRI, DNA ajunsese să trimită în judecată foarte multe dosare, cu sau fără probe, iar judecătorii nu le trimiteau la refăcut. Așa, exista un număr imens de inculpați trimiși în judecată. Oricât de mare ar fi fost numărul inculpaților achitați, acesta părea mic, comparativ cu cel al trimișilor în judecată. În al doilea rând, foarte mulți ani bilanțurile triumfaliste ale doamnei Kövesi s-au bazat pe condamnările din dosarele făcute de DNA pe vremea lui Daniel Morar. Când astea s-au terminat, când au rămas prin instanțe doar dosarele epocii LCK și când au fost denunțate și protocoalele, procentele achitărilor au crescut până la cer. Pentru că numărul achitaților n-a mai putut fi copleșit de cel al trimișilor în judecată.

Ei bine, anul trecut și anul acesta, metodele kövesiene de autogonflare și-au demonstrat stupiditatea și ridicolul. În 2022, de exemplu, DNA Galați a avut o rată de achitări de 100%. Asta, după ce, în 2021, același DNA Galați avusese o rată de achitări de 125%. Să însemne că în 2022 și 2021 procurorii DNA Galați au lucrat și prost, și de pomană? Că au fost achitați mai mulți oameni decât spuseseră ei că sunt vinovați? Nu, nu înseamnă decât că vine din spate moștenirea doamnei K., o moștenire plină de falsuri și minciuni. Dar nu contează. Doamna e la muncă în Luxemburg, iar de plătit vor plăti alții. Slava!