Situația economică execrabilă, ca să nu-i zicem dezastru, pe care o suportă românii zi de zi, este compensată de cifrele strălucitoare pe care guvernul Bolojan le prezintă publicul. Căci, până la urmă, asta contează cu adevărat, cifrele. Sunt hrănitoare, îți poți face concediul cu ele și, dacă e cazul, le poți pune în rezervor pe post de motorină.
Numai că, în tot acest proces de ajustări, de reparat deficitul și dus bugetul pe noi și noi culmi ale subzistenței, se pregătește și puțin balast, că doar n-o să fie Bolojan primul premier care nu lasă ceva moștenire urmașilor.
Spre exemplu, minunatul Anghel Saligny, cel pentru care s-a negociat și compromis tot ce se putea, pare din nou compromis. Adică s-ar cam fi oprit plățile și reluarea lor ar urma să fie lăsată moștenire următorului executiv. Că, dacă ar fi decontat tot ce era de decontat, iar cei care au contracte ar fi dat înainte cu lucrările și facturat cum se cuvinte, nenea Bolojan ar fi încheiat anul mult sub acele mici și strălucitoare cifre de deficit.
Mai apoi, se pare, guvernul încă în funcție caută o variantă optimă și pentru ce s-a ratat din PNRR. Adică pentru tot ce nu s-a putut recepționa până la 30 august și, prin urmare, nu mai poate fi decontat din sacul cu bani europeni. Iar varianta naturală și firească este ca acele lucrări să fie terminate, că ar fi cu adevărat prostia pământului dacă ele ar fi lăsate așa cum sunt. Prin urmare, nenea Bolojan va lăsa moștenire viitorului guvern și o notă de plată pentru tot ce nu s-a făcut în proiectele PNRR până la 30 august, dar se va finaliza până la finalul anului, urmând ca respectivele cheltuieli să fie prinse în bugetul pe anul viitor. Ceea ce, desigur, e normal și chiar bine. Ba chiar foarte bine, căci cifrele nu vor fi incluse în rezultatele contabile ale actualei guvernări.