Într-un pub din Edinburgh toarnă băuturi în pahare un barman ceva mai special: sintezoidul din gașca Avengers pe nume Vision, recent întors dintre morți. După învierea din shutdown-ul total suferit la întîlnirea cu glonțul care i-a distrus circuitele integrate din cap/procesor, are înfățișarea și amintirile a ceea ce a fost, adică designul și memoria RAM, dar nu și emoțiile și sentimentele cu care fusese programat anterior.
Doar interfață a unui soft care rulează undeva pe un calculator, Vision bîntuie online, prin universuri generate artificial, și offline, printre oameni și hibrizi sintetici, ajutat în mintea sa computerizată de cîțiva AI îmbrăcați în avataruri umane împrumutate din anturajul lui Tony „Iron Man” Stark, niște terabiți de date pe un server fără backup, care pot fi și șterși la un update, din greșeală sau intenționat. Mașinăria umplută cu tehnologii cuantice superavansate este în criză de identitate: își dorește să se simtă și să se comporte ca un om, dar s-a blocat în buclă într-o subrutină existențială. Din dilema asta iese doar temporar, ca să-și înfrunte inamicii: vînătorul de recompense Paladin, maestrul armelor angajat de un client misterios, pornit ca un pitbull pe urmele țintei, perfidul Ultron, pe care-l ține prizonier într-o mansardă digitală, și savanta responsabilă de proiectul dotării inteligenței artificiale cu sentimente – versiunea cyborg răzbunător în care și-a uploadat conștiința înainte să moară, după ce-a inventat nanoroboții de deturnat oamenii în transformer-i.
VisionQuest e o altă fantezie marca Marvel, un basm cu AI buni și răi care au învățat arte marțiale ca să se bată și altfel decît în cod binar, cu lovituri de grație gen atacuri cibernetice, viruși sau erori de sistem. Marele Nemesis al lui Vision este Ultron, care, între liniile de comandă ale programului, a primit și o supradoză de sarcasm. Viitorul rasei umane stă, deci, doar pe umerii unui android cu acces nelimitat la un cont Pro de ChatGPT – aparent, tot ce-i trebuie ca să salveze lumea e o conexiune Wi-Fi rapidă și stabilă.
Dincolo de jargonul informatic al dialogurilor redundante, învîrtite obsesiv în jurul cozii pe aceeași temă, nu se află mai nimic. Ăsta e algoritmul utilizat de scenariști: o ceață tehnologică care ascunde multiplele găuri ale poveștii, nonsensurile și chestiile ilogice ale unei simulări cu supereroi din pixeli. Deci te lupți cu cel mai mare dușman și îl ai de cîteva ori în puterea ta, dar tot ce faci de fiecare dată e să-i dai un brînci și să-l lași împrăștiat pe jos?! Pentru numele lui Steve Jobs, de ce? Simplu, pentru că altfel serialul s-ar fi terminat mult prea rapid, de-aia.
VisionQuest, 2026–, SF pseudofilozofic cu supereroi inteligenți artificial, adaptare TV de Terry Matalas după aventurile personajelor din benzile desenate Marvel Comics, opt episoade de 45-54 de minute, difuzat de Disney+.