Ea cobora-n infern, de dimineață,
să-și pună mama la uscat, pe sîrmă,
fiindcă părinții ieftiniți la piață,
devin copiii noștri de pe urmă.
Păpuși de cîlți cu piepturile sparte,
cu lacrimi și magiun pe bavețică,
le lasă celor dragi frica de moarte,
că lor numai de viață le e frică.
Tînjind să plece iar la grădiniță,
o să-i găsiți, dacă-au scăpat din curte,
la bacănie-n colț, cerșind halviță,
îngeri ologi, cu aripile scurte.
Și-n jurul lor, părtași ai suferinții,
cîini de pripas îi ling, c-au gustul mierii.
Grăbiți-vă să vă salvați părinții,
grăbiți-vă să nu vi-i ia hingherii!