Motto:
“În cele din urmă întregul norod/ La Primărie se strânse în goană:/ “E clar”, strigară,/ “Primaru-i nerod;/ Cât despre Sfat ‒ o ruşine! ‒/ să dăm de pomană/ Mántii scumpe împodobite cu blană/ Unor proşti ce nu pot sau nu vor să ştie/ Cum să scape târgul de această urgie.”
Robert Browning – Cântărețul vrăjitor*
Se spune că strămoșii sașilor din Transilvania ar fi cei 130 de copii din Hameln, Saxonia Inferioară, aduși aici de un fluieraș vrăjitor, drept răzbunare pentru faptul că n-a fost plătit după ce, cu ajutorul muzici sale fermecate, deratizase orașul.
Știți povestea, poate. Au redat-o și Goethe, și frații Grimm, și Robert Browning și mulți alții. În Hamelnul medieval, sub un primar incompetent și zgărcit, șobolanii făceau legea. Revoltați, oamenii pun piciorul în prag și forțează găsiea unei soluții. Soluție care vine de la un fluieraș îmbărcat pestriț, care promite că-i scapă de șobolani în schimbul unei anumite sume de bani. Prima parte se și întâmplă, șobolanii find atrași de muzica vrăjită a fluierașului și înecați în Weser. Partea a doua, însă, plata, este frumos eludată de primar, în buna tradiție a arieratelor administrației locale către furnizorii mai mari sau mai mici. Fluierașul se întoarce după ceva vreme și, în loc de plată, îi ia după el, în sunetul muzicii, pe toți copiii orașului.
Crudă saortă pe urmașii acestor copii, victime, în cele din urmă, ale unui primar incompetent și arghirofil, să nimerească, peste secole, în România terorizată de câini – nu de șobolani – în orașe conduse de primari incompetenți și arghirofili. Probabil că sașii care încă mai trăiesc încă în România, câți or mai fi, se simt într-o perpetuă zi a cârtiței.
Nu doar Bucureștiul, ci mai toate agregările de tip urban ale societății românești sunt astăzi terorizate de câini vagabonzi. Între noi și locuitorii din Hameln, însă, este o mare diferență. În fruntea orașelor noastre sunt primari cu dublu rol: atât administratori ai orașelor, cât și suflători în vuvuzele pe care ni le prezintă drept fermecate. Mai mult, la guvern, în parlament, la președinție sunt tot oameni ce ni s-au prezentat drept salvatori pestriți ai cetății.
Și mai e ceva ce ne deosebește de Hameln: trăim în orașe și într-o țară terorizate de câini, conduse de șobolani, viermi și hiene și, de 23 de ani, plătim în avans pentru exterminarea lor. Și, deși am plăti cu asupra de măsură și încă vom mai plăti, guvernanții vrăjitori nu doar că nu și-au respectat partea din contract, dar ne-au mai și răpit nu copiii ci, mult mai nasol, viitorul lor.
*Traducere Maria Banuș. Textul intergal, bilingv, aici
mușcă-l bă pe ăla că-i minor…