Câți dintre cei născuți între 1985 și 1990, în România, sau câți dintre cei născuți chiar după 1990, tot în România, au avut părinți într-atât de bogați încât să-i trimită la studii în străinătate, plătindu-le integral taxele școlare, cazarea și alte daraveri? Nu mulți, nu?
Sunt studiile în străinătate, făcute înainte de integrarea României în UE, un avantaj competitiv atunci când vine vorba de a căpăta job-uri bune și funcții mănoase? Sunt. Este dezavantajat, din start, un tânăr ai cărui părinți n-au avut bani să-l trimită nici măcar până la Podul Prieteniei dintre Giurgiu și Ruse? Este. Poate era și este mai bun, mai bine pregătit decât unul școlit pe afară, dar studiile lui, oricât de serioase, făcute în acest sistem de învățământ din ce în ce mai distrus, pălesc mereu în fața studiilor unora care au avut „mai mult noroc în viață“.
Păi, poate ar fi trebuit ca și părinții acestor tineri dezavantajați să pună mâna să muncească, așa cum au muncit alții, și ar fi avut bani, ar fi avut sutele de mii de dolari sau de euro necesare pentru ca odrasla să învețe în SUA, în Franța, în Elveția sau cine mai știe pe unde. Nu? Adică dacă oamenii au muncit, au tras din greu, au riscat, de ce să nu obțină ce-i mai bun pentru copilași?
Dar dacă, de fapt, nu au muncit din greu, nu au tras și au mers la sigur și, mai ales, au furat? Atunci mai este acceptabil avantajul pe care li-l oferă urmașilor lor? E acceptabil, social, moral sau cum mai vreți, ca banii proveniți dintr-o infracțiune să ofere unui tânăr un avantaj competitiv doar pentru că a avut acces la acei bani, de mic?
În 1986, Dorel Năsui fuge în SUA. În plină epocă a represaliilor față de oricine avea rude în străinătate, nici fratele lui Dorel, Ștefan, și nici cumnata acestuia nu au de suferit. Ștefan Năsui era, la vremea aceea, economist în Centrala Peștelui, iar soția sa lucra în comerțul exterior al RSR. Alții au rămas fără slujbe de același fel doar pentru că au primit un pachet cu săpunuri de la o rudă foarte îndepărtată, dar familia Năsui n-a pățit nimic, semn că, în cazul lor, „trădarea“ regimului a fost acceptabilă și iertată. De obicei, asta se întâmpla doar atunci când așa-zisa trădare avea loc cu voie de la stăpânire, în scopul legendării fugarului.
După 1990, Dorel Năsui se întoarce în România pe post de mare investitor strategic. Împreună cu fratele său, Ștefan, Dorel Năsui reprezintă interesele companiei Motorola într-o afacere cu Ministerul Apărării, al cărui șef era Victor Atanasie Stănculescu. MApN cumpără de la frații Năsui echipament de comunicații Motorola, pentru înzestrarea armatei. Doar că afacerea este, până la urmă, unul dintre marile tunuri ale începutului anilor ’90. Conform procurorilor, frații Năsui, care atrag în combinație și Compania de Pescuit Oceanic, pe care o chelesc de valută (marcând și începutul sfârșitului pentru CPO), provoacă statului român, numai din afacerea cu MApN, un prejudiciu de 8.053.147 USD, ceea ce ar însemna azi cam 16.000.000 de dolari. Frații Năsui au făcut, în epocă, afaceri similare și cu Ministerul de Interne și chiar cu SRI.
Faptele lui Dorel și Ștefan Năsui au devenit dosar penal, dar avocații fraților au tras măiastru de timp și în 2002 faptele s-au prescris.
Din cele opt milioane de dolari furați de la statul român, Dorel Năsui a reușit să-și dea fiul, Claudiu Iulius Gavril Năsui, la școli bune. Mai întâi în țară, la Liceul Francez „Anna de Noailles“, unde un an de studii costă aproape 7.000 de euro, mai apoi la școlile înalte ale Franței, unde Claudiu și-a luat licența în economie la Universitatea Paris-Dauphine, făcând ulterior și un master la Universitatea Luigi Bocconi din Milano.
Dar nu-i nimic, statul român a găsit o metodă să-și recupereze o parte dintre cele opt milioane de dolari prejudiciu: îl va lua pe Claudiu Iulius Gavril Năsui și-l va obliga să muncească pentru el, ca ministru al Economiei. Să sperăm doar că va fi un mandat cât mai lung și că Năsui va lucra fără salariu, iar din banii economisiți vor putea fi trimiși la școală în străinătate și copii ai căror părinți n-au comis vreodată fapte care să aibă nevoie de prescriere. Ar putea fi numite Bursele Motorola, de exemplu, în amintirea tunului fondator al bogăției Năsuilor.