Vineri, 19 ianuarie, a fost publicat în Monitorul Oficial un Ordin al ministrului Educației, care răspunde și implică penal o practică oribilă și neprofesională din învățămîntul românesc. Toți profesorii trebuie să completeze în fiecare an, pînă pe 31 decembrie, o declarație de interese, pe proprie răspundere, în care să scrie că nu fac meditații cu elevii de la clasa/clasele unde predau. După părerea mea, e începutul timid al normalizării. Am cunoscut, ba am și văzut, încă de la nivelul clasei pregătitoare, această practică prin care, după terminarea oficială a orelor, elevii ăia pișpirei trebuia să se prezinte, cu mic și mic, la meditații plătite, unde urma să învețe ceea ce ar fi trebuit să prindă în clasă. Firește, nu toți. Numai cei cu bani. Sărăntocii să-și vadă de treaba lor, de nevoile lor și să ne lase în pace. Să meargă unde văd cu ochii, să nu ne strice socotelile. Dacă avem, în România, clase de a XII-a care nu pot trece Bac-ul in corpore, asta de aici pleacă, de la clasa zero. Și de aici mai departe.
Să stăm strîmb și să judecăm drept. Practica asta a plecat din sărăcie, da’ și din lăcomie. Oare ce poți să-i înveți pe copiii care n-au înțeles nimic la oră? Pentru că – nu interesează motivele –, dacă nu ai putut la oră, cum se explică să poți la meditații, cu aceiași elevi? Nu e o șmecherie? Ce poți face în particular și nu poți face la clasă?
Așadar, nu sînt interzise meditațiile (care, odată declarate, se fiscalizează, cum e și normal), ci sînt interzise șmecheriile, prin care o muncă plătită (cea de la catedră) este ineficientă și neproductivă. Poți da cîte meditații poți și cîte vrei, dar asta înseamnă că altcineva nu poate, nu vrea sau nu știe să-și facă meseria. Atenție, nu spun că toți elevii pot și că, așa cum am întîlnit în anumite școli, bătaia peștelui e să ai clase de 10 pe linie. Dar e inacceptabil să îți meditezi elevii pe care nu îi poți învăța. Inacceptabil și imoral. Și fac observația că un profesor poate face meditații cu elevii lui, după oră, dacă simte că nu i-a ajuns timpul. Dar nu pe bani. E o chestiune de mîndrie profesională. Și multe dintre nenorocirile acestei generații s-ar duce de-a dura.
