Există atâta prostie în PSD, că te întrebi ce naiba caută un erudit cu opt clase ca Pintea acolo? L-au păcălit, sărmanul… Și asta pentru că prostia din PSD nu e una naturală, nu e o lipsă de educație și pregătire, cum e cazul pripășitului prin Parlament pe listele POT și proaspăt transferat la marele partid social democrat.
E o prostie cronică, hrănită cu parșivitate și populism, unsă cu toate alifiile furtului și devalizărilor, altoită cu pofta de sinecuri și acces la resurse. Iar prostia asta stă ascunsă sub o umbrelă a unei false simplități și a unei false empatii față de omul amărât.
PSD-ul de azi abia dacă are tangențial vreo legătură cu social-democrația, căci asta ar presupune să existe o structură de partid care a trecut și prin alte școli decât cea a vieții, ori prin fabricile de diplome ale patriei, unde orice prostovan cu niscaiva bani își poate atârna la butonieră diplome și titluri de orice fel. Ideile social democrate, care ar fi trebuit să formeze structura și baza ideologică a celui mai mare partid, au fost înlocuite de un populism deșănțat și o butaforie naționalistă. Și asta nu de azi de ieri…
Orice pesedist urcat pe scara de non-valori a partidului și promovat în vreo funcție vizibilă se transformă într-un Dabija naționalist, care nu mai doarme de grija românașului amărât. Și nu există exemplu mai clar decât Barbu de la Agricultură, această făină trei nule cernută prin sita de valori a marelui partid, lăsat să plimbe prostia prin toată țara și să-și expună fără încetare orice idioțenie sub forma unui mare plan de luptă pentru producătorul național.
Să cumpărăm românește! Să avem numai produse românești pe toate rafturile! Să sprijinim producătorul român, cumpărând de la el!
Nu există scenă pe care să urce acest șocâte agricol fără să urle astfel de stupizenii deghizate în discurs naționalist. Și o face atât de natural și involuntar încât nici măcar nu-și dă seama cât e de penibil. Probabil că, din postura omului cu buzunare adânci, pe care statul și partidul au avut grijă să i le umple, se crede vreun Mecena al artelor agricole. Probabil că atunci când ai atâția bani de nici nu mai știi câți ai, nu-i un efort prea mare să cumperi roșii românești cu 40 de lei / kg, când alea de import sunt 15 lei, în supermarket, ori cireșe de Slobozia cu 200 lei kg, când alea din Spania fac 50.
În plus, omul pare să nu înțeleagă nimic din piața liberă. În mintea lui de șocâte agricol, Barbu ar închide probabil granițele, ar interzice importurile, doar ca să regleze cererea și oferta din piața internă astfel încât totul să se plieze pe ideea lui stupid naționalistă.
Nu e puțin lucru să fii ministru al Agriculturii și să behăi zi de zi mesaje patriotarde, ce îndeamnă la consumul de produse românești, și în același timp să nu înțelegi că rolul tău e fix acela de a crea condiții pentru ca produsele românești să fie competitive. Normal că importăm și consumăm din import, atâta timp cât agricultura românească nu e în stare să producă mai ieftin și mai bun decât ce putem lua din import. Normal că o să mâncăm mere din Polonia, dacă-s mai ieftine decât cele românești. Normal că o să mâncăm carne din import, dacă industria autohtonă nu poate produce mai ieftin. Și mai ales dacă statul, recte acel minister condus de șocâtele agricol, nu e în stare să creeze condiții pentru ca agricultura românească să fie competitivă măcar pe piața internă, dacă nu și la export.
Pentru că, desigur, am putea fi cu toții patrioți și am putea cumpăra doar produse românești, indiferent de preț. Dar asta ar însemna să fim cu toții pesediști putred de bogați, și asta nu-i posibil nici măcar în România, țara în care cu cât se fură mai mult, cu atât există mai mult de furat.